Am ramas…

… dator sa zicem cu o mica relatare despre ce a fost pentru mine #fotbaltweetmeet. Mai intai ar trebui sa va spun ce-i cu acest mic eveniment. El isi propune sa reuneasca in offline onlinerii de pe Twitter care-s un pic pasionati de fotbal si indragostiti de miscare. E un prilej fain de a se cunoaste si altfel, de a face un pic de miscare si de a se ambitiona sau a se relaxa, fiecare cum ii e stilul, pe un teren de fotbal intr-un mic campionat cu 4,5 sau 6 echipe.

Introducerea fiind facuta mai trebuie sa va spun ca eu m-am urnit greu si desi mi-am pus in cap sa merg de mai multa vreme, tot timpul am ratat momentul inscrierilor, iar cand am fost pe faza (o singura data) n-am reusit sa mai ajung. Dovada evidenta ca lucrurile sunt cat se poate de serios organizate de Pandutzu si CezarV, mi-am luat si o suspendare pentru aceasta incurcatura. La #fotbaltweetmeet editia a XIII-a m-am inscris din timp, mi-am pregatit echipamentul cu o zi inainte si astfel starneam rasetul lui Claudiu Ciobanu cand anuntam in ziua reunirii loturilor ca sunt gata de ieri.

Asa cum anuntam si duminica dimineata pe blog pentru mine era o revenire pe terenul de fotbal dupa o pauza de aproape 1 an. Accidentare, iesire dintr-o comunitate care mergea la fotbal, una peste alta o serie de motive care au contribuit la asta. Asadar, aveam 2 obiective: primul era sa nu comit vreo duda si sa ma lovesc din nou sau sa culeg vreo recidiva la genunchi, iar al doilea, sa incerc sa nu ma fac prea tare de ras, fiind prima impresie. :) Daca pe primul l-am dus la final cu brio, la al doilea m-am tinut tare pana in meciul 2 cand mi-am bagat singur in poarta (portar fiind) o degajare lunga a omologului Vlad Dulea. Chiar daca o parte din vina o au si manusile alunecoase, eu am fost in centrul atentiei in faza de cascadorii rasului – genericul 1.

Cu ce m-am ales? Am cunoscut, atat cat s-a putut, niste oameni faini, n-as vrea sa dau nume, pentru ca nu am apucat sa vorbesc cu toti. Si ca tot veni vorba de dat nume, mi-a venit greu sa ma prezint cu id-ul de Twitter in loc de nume, motiv pentru care dupa ce am zis o serie intreaga de “Andrei” lumea intreba daca @basicart a venit. Din aceeasi serie, la final cand a aparut si unul dintre sustinatorii acestui tip de intalnire, Chinezu pe numele lui din online, l-am salutat ca si cum ne-am fi cunoscut de-o viata, mi-am luat la revedere la fel si in drum spre casa mi-am dat seama ca n-ar fi fost rau daca m-as fi introdus si eu asa cum se cuvine. Ramane pe data viitoare.

La final as vrea sa multumesc colegilor de echipa alaturi de care am trecut si peste scoruri dureroase inafara de victorii si egaluri: Birkof, FranMerida, Aurasmihai. Cu scuza ca retin greu numele si fiind prima mea intalnire am uitat sincer cine era al 4lea component al echipei. Poate ma ajuta cineva cu aceasta informatie. :(

Acestea fiind spuse va doresc o zi cu multa miscare pentru ca vremea tine cu noi.

PS: alti remarcati: Mircea Mester care parea sa aiba o relatie speciala cu mingea jabulani si Andrei Cismaru care s-a sacrificat la propriu pentru echipa sa.

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , . Bookmark the permalink.

0 Responses to Am ramas…

  1. Pingback: Tweets that mention Am ramas… « Gandul de dimineata -- Topsy.com

  2. chinezu says:

    bai, io te-a, criticat cum se cuvine pe twitter, asa ca nu te mai rusinez
    dar sa nu se mai intample :D

  3. invat si eu din mers, alergat, stat pe margine… ce sa fac?! :D

  4. Vlad Dulea says:

    vezi ce se intampla cand nu te introduci cum trebuie? se introduce mingea singura :)

    acum lasand caterinca la o parte, s-a prins toata lumea ca golul ala, venind din piciorul meu, a fost un adevarat bulan :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *