Nu conduceti…

… obositi! Am inteles mai bine ca niciodata acest lucru si foarte foarte aproape sa fie the hard way. Lipsa somnului din ultimele zile,conditiile de drum usor greoaie, mintea concentrata la ce mai era de facut inca… toate aveau sa conduca aseara la un eveniment dintre cele mai grave.

Alergam sa predau unui client niste echipament si in zona Timpuri Noi iritat fiind de o Dacie SuperNova care nu mai semnaliza corect faptul ca franeaza (ii mergea o singura lumina stop din 3) m-am hotarat sa-l depasesc prin dreapta. Am accelerat, m-am incadrat, insa era o masina oprita pe ceea ce era deja a 2-a banda. Am revenit la loc, iar la prima trecere de pietoni am vazut ca se da usor in dreapta. M-am gandit, logic, ca imi face loc. Am accelerat si la doar cativa metrii in fata am observat o silueta fix pe mijlocul masinii. Am franat violent si am tras de volan. Am reusit sa evit o domnisoara imbracata complet in negru pe care nu am vazut-o decat in ultimul moment din cauza farurilor celor ce veneau din sens opus. Nu mi s-a intamplat niciodata sa nu vad chiar nimic. Au trecut vreo 30 de secunde in care am respirat adanc si de abia apoi adrenalina mi-a ajuns in sange si am inceput sa tremur tot. Nu stiu ce m-a speriat mai tare. Faptul ca puteam sa nenorocesc viata unui om, ca mi-o puteam nenoroci pe a mea sau a fost doar adrenalina manevrei de evitare (masina mea face fara nicio ezitare in traiectorie, testul elanului – am constatat-o aseara).

O zi fara incidente sa ai!

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , . Bookmark the permalink.

0 Responses to Nu conduceti…

  1. Clod says:

    Se spune ca cel mai grav e cand inceteaza sa iti mai fie frica… Stii ca nu de mult am trecut printr-o experienta asemanatoare; din fericire viata nimanui nu a fost afectata si din pacate eu sau masina nu am reactionat la fel de bine ca la tine. Acum sunt muuult mai atenta si nu ma urc la volan decat in cele mai bune conditii (in special in ceea ce ma priveste, nu meteo or others). Iti urez atentie sporita si putini spre deloc idioti in jur!

  2. iulia says:

    Sunt sigura ca si domnisoara s-a speriat la fel de tare. Nu de alta, dar am fost in locul ei de 2 ori deja, si odata cu experienta sentimentul de frica nu se diminueaza. Partea cea mai proasta este ca in momentele alea nu actionezi decat din instinct, iar instictele nu prea ma ghideaza, se pare. Prima oara m-am blocat pur si simplu, iar 2-a oara am sarit in spate in fata masinii pe langa trecusem, care masina se pusese deja in miscare crezand, firesc, ca nu aveam sa ma mai intorc. In ambele cazuri… not good.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *