… seama cat de obosit eram cand nu reuseam sa scriu data pe formularul de cazare de la hotel. Atunci am realizat ca orice astfel de tur de forta cu jumatate de tara cutreierata in doar 4 zile nu este altceva decat un car de oboseala si cateva farame de bucurie.
Cu aceste farame mici mi-ar placea sa-ti retin atentia in urmatoarele 3 minute. Si as incepe cu inceputul. Miercurea Ciuc. Aproape totul este in maghiara si putinele mesaje sau nume in romana au si versiuni traduse. Suficiente argumente sa te simti un pic neconfortabil. Insa totul a plecat din mintea mea. Am incercat sa fiu politicos, civilizat, discret si raspunsul a fost pe masura: oameni calmi, calzi, amabili. Cu frigul insa nu prea am gasit nimic ce sa functioneze.
Accentul ardelenesc este ceva ce-mi place fara de motiv. Simpla pronuntie, relaxata este ceva ce-mi gadila auzul. Ma amuza. Difera de la oras la oras. In Bistrita, de exemplu, domnisoara foarte prietenoasa si vorbareata care ne-a intampinat avea acel grai fain cu “ii” si “is”. :) In Baia Mare insa, tipa de la receptie nu prezenta un accent aparte.
Stii la ce ma refer? Sa ai o zi cu astfel de revelatii.
PS: azi plec spre Satu Mare, Oradea, Cluj si cu putin noroc, poate si Turda si Alba Iulia si apoi acasa.