M-am apucat…

… sa ma uit la un film, pe numele lui de scena “Birds of America”. Dupa vreo 30 de minute m-am oprit pentru ca a venit unchiul meu in vizita. Am uitat sa mentionez ca si eu sunt intr-o vizita de 2 zile la bunici, in orasul unde am copilarit vreo 3-4 ani.

Inainte de a trece la subiect, am sa precizez ca unchiul meu intotdeauna a fost un model pentru mine in viata, model de caracter, de personalitate. De cativa ani, de cat tatal lui nu se mai poate deplasa din cauza varstei, unchi’meu a preluat pusca de vanatoare, si-a dat examenul si a obtinut permisul de vanator. Este o persoana la fel de miloasa ca mine cand e vorba de animale si de aceea pe atunci pariam ca nu il va tine obiceiul. Totusi l-a tinut, dar cu oaresce obiceiuri ciudate. Din ce-mi povesteste.

Ieri a fost la o iesire pe camp dupa gaste salbatice. Imi spunea ca sunt cu miile pe camp, dar ca sunt foarte dificil de vanat. Odata ce s-au ridicat in aer le-ai pierdut. Au o vedere foarte buna si orice punct miscator de pe pamant le sperie. Dupa ce mi-a povestit cum a ratat cateva stoluri, si dupa ce am facut o serie de glume pe seama faptului ca a venit cu o gasca si vreun kilogram jumate de pui de caras, mi-a explicat legatura. Fusese la vanatoare in zona unei balti private si cum nu “putea” sa vina la unul din nepotii favoriti doar cu o gasca, a luat si acest peste pe post de guvizi. :D Adevaru-i ca nu-s fan de peste insa asta prajit in malai si crocant era deosebit de gustos. Si dulceag.

A reinoint invitatia sa merg o data cu ei la vanatoare. Am raspuns in continuare evaziv pentru ca nu cred ca e pentru mine. Am mai aflat si ca in judetele unde vanatorii au multi ogari nu prea mai sunt iepuri. Imi spunea, pe buna dreptate, ca nu i se pare o vanatoare corecta asta. Cainele de vanatoare ar trebui sa-ti aduca doar ce ai omorat sau ranit.

Azi nu cred ca ai aflat ceva senzational din postul meu, dar cum am mai primit reclamatii ca blogul asta e unul personal, dar nu spun nimic despre mine,… ei bine azi m-am mai destainuit un pic.

Sa ai o zi cu ganduri bune!

PS: In cazul in care erati curiosi, Jessie a mea… a mai crescut, dar la fel de zgubilitica e. :D Pun imediat si linkul. No need to say that Twitpic sucks. :(
PS2: By the way, daca stii vreo reteta pentru gasca salbatica please do tell. I’m interested. :D

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *