Urarile din…

… mediul virtual sunt cele ce conteaza. Si am sa demonstrez in randurile ce urmeaza de ce, pentru ca probabil unii dintre voi nu sunteti de acord cu acest lucru.

Gandeste-te asa: pentru ca cineva sa te sune, presupune sa aiba numarul. Numarul corect si nu pe cel pe care ti l-ai schimbat in urma cu o luna si ai trecut pe Cosmote, care cat timp un e spotul Vodafone, e cea mai tare retea. Daca are numarul roaga-te sa aiba si credit si fi sigur ca daca nu esti in aceeasi retea nu vezi decat sms. In cazul in care este in oferta. Apoi ar mai fi dorinta de a te baga in seama, timpul necesar sa o faca si sa raspunzi tu la telefon sau sa nu sune ocupat.

Apoi ar mai fi cei care-ti dau sms direct. Acestia te admira, dar nu te-ar suna direct pentru ca ii intimidezi. Isi dau seama ca le vei multumi de urari si le vei pune intrebari. Nu simt nevoia sa-ti povesteasca ce mai fac, cum le merge, ce face sotia, masina, serviciul si atunci, sms-ul ii acopera.

Mai nou insa, avem Facebook. Un prieten chiar punea punctul pe I si-mi ura “te-as fi sunat dar acum am Facebook. La multi ani!”. Trebuie sa mai spun ceva in favoarea acestei retele? Ok, daca insisti. E ideal pentru situatia in care nu mai stii numarul sau nu ai credit, sau e in alta retea. Sau pentru situatia in care chiar nu ai nimic altceva sa-i spui, decat sa fie sanatos. E scris negru pe alb, deci i-ai zis. Ti-ai facut datoria. Si ai martori, ca ai scris-o pe perete sa vada toata lumea. Si ce daca nu ai mai vorbit cu acea persoana de multi ani. I-ai spus la multi ani. Sau poate niciodata (i-ai dat add de la sugestii). Ai demonstrat ca-ti pasa. Nu e suficient.

Sigur ca dupa ce ieri mi-am aniversat numele un pamflet precum cel de mai sus poate fi deranjant pentru unii, dar nu e cazul. Sunt sigur ca in cazul celor ce mi-au urat ieri diverse, gandurile au fost bune, iar Facebookul, sms-ul, emailul si telefonul care probabil a tot sunat ocupat au fost doar canale prin care au dorit sa arate ca le pasa. Le multumesc mult pentru asta. Daca ar fi ceva ce ma deranjeaza, este faptul ca in unele cazuri nu stiu cui sa multumesc pentru urari. Am primit si sms-uri nesemnate carora le-am raspuns jenat. E important sa semnezi. Raspunzi in viata pentru greseli, de ce n-ai raspunde si pentru lucruri bune?
Oricum, a fost uimitor sa constat cata lume stie cum ma cheama :D.

In speranta ca de Ziua Nationala am fost in ton cu subiectul si pentru ca tot vorbeam de canale de urat, va doresc o zi in care mandria ca esti roman sa apara de unde nu te astepti! Si Soare, daca nu cer prea mult!

PS: As fi pus un “Asa-i romanul” a lui Furdui Iancu, dar o sa o dea altii! Eu ma rezum la un Dub FX, care a invatat in viata ca lucrurile facute de tine sunt cele mai bune, asa ca le face pe toate.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=WhBoR_tgXCI&feature=channel]

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Urarile din…

  1. muntele says:

    de vreo două ori am lăsat și eu mesaje de la mulți ani pe facebook și de fiecare dată am avut un puternic sentiment de vină. sau era jenă? uite că nu mai țin minte. așa că am renunțat. în altă ordine de idei, să nu-ți imaginezi că am uitat de tura cu bicla. la care tu nici nu bănuiești cât de mișto va fi. doar că nu prin noroaie. așa că mai așteptăm puțin.

  2. Cristian Cartzu says:

    :))) Foarte interesante punctele de vedere si foarte bine exploatate slabiciunile mesajelor si ale canalelor de transmitere. Bravo, mi-a placut. Am sa sar totusi peste acel banal “La multi ani, Romania!”

  3. Iulia says:

    Eu vreau doar sa spun: La multi ani, romanule! Asta in caz ca nu ai primit urari de la multi si pe blog :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *