Mai sunt fix…

… 6 zile pana la Craciun si daca vrem sa avem un hint despre ce ne va aduce Mosul sau macar daca va veni si pe la tine, o idee ar fi sa te intrebi daca ai fost cuminte anul asta. Asta a fost criteriul spus noua de parinti si bunici dintotdeauna.

Acest cuvant, ‘cuminte’, imi ridica insa o alta intrebare, mai grea, mai profunda. Ce anume trebuie sa facem ca lucrurile sa fie bune, daca atunci cand adevarul spus aduce doar normalitate iar o anume densitate de minciuni pe mp genereaza haos si durere?

Pentru ca am prieteni care-mi spun ca imi place sa despic firul in 4/16/64 n-as vrea sa-i dezamagesc mai ales acum. Daca incepem analiza cu minciuna, sigur multi dintre voi veti spune ca este necesara. Insa si minciunile sunt de 2 tipuri cel putin. Exista minciunile pe care le spui ‘de dragul altora’, chipurile pentru a ii proteja de mici rautati despre care le-ar face mai bine sa nu afle. Nu cred ca de dragul cuiva poti sa-l minti, dar sa zicem ca astea ar fi cele mai nevinovate dintre minciuni.
Apoi ar fi minciunile egoiste, prin care incerci sa te ascunzi tu de anumite situatii, repercursiuni, consecinte. Cred ca astea ar trebui sa ne ingrijoreze cel mai tare. Practic nu ii minti pe ceilalti ci te minti pe tine. Incepi sa construiesti o perspectiva care nu te reprezinta si astfel iti dai de ‘administrat’ 2 persoane in loc de una.

Presupunand ca am lamurit treaba cu minciunile, cum facem cu adevarul? Adevarul in multe situatii este ‘taken for granted’ si nu este apreciat la justa lui valoare. Sigur, ca este cumva normal sa spui adevarul, dar nu stiu daca a observat cineva dar nu normalitatea ne face fericiti. Si atunci ce trebuie sa spunem ca lucrurile sa fie bune?

Sa ai parte de adevar azi!

PS: Off Topic: postul de azi este si un experiment. Testez cu el puterea semnelor, despre care am mai vorbit aici si am cazut de acord ca sunt foarte faine cand se intampla. Inca din liceu am descoperit ca simteam destul de exact cand eram mintit sau cand mi se ascundea ceva. Nu, nu spun ca as avea vreo putere aparte, insa putem sa-i spunem “extra simt”. In ultima perioada acest ‘simt’ a avut serios de lucru. Oameni carora le-am acordat incredere oarba sau i-am privit cu o deschidere totala s-au incurcat in propriile povesti. Oare lor ce le va aduce Mosul? Am sters din lista de subscribe a blogului pe cineva. Sunt curios care va fi reactia.

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , . Bookmark the permalink.

0 Responses to Mai sunt fix…

  1. Iulia says:

    Eu in locul tau nu m-as juca cu semnele. Auzi, sa le testezi? Daca se supara si te testeaza si ele pe tine?

  2. ana says:

    pe mine m-ai ametit cu atata filosofie… lasa sa vina Mosu, ca gasesc eu sa ma laud cu ceva bun ce am facut anul asta :) iar de dmintit, mintim toti. doar ca unora le place, altora nu. eu sunt in a doua categorie si cred ca e de bine…

  3. muntele says:

    mă, asta e luna în care normal e să acorzi o atenție deosebită copilului, nu femeii din tine.

  4. Pingback: Am luat de… « Gandul de dimineata

Leave a Reply to muntele Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *