… ca pe acest blog sa povestesc intamplari nefericite cu diverse companii/firme/gherete care comercializeaza diferse chestii pe care mi le-as fi dorit la un moment dat si cu care am avut probleme dupa achizitie sau nu am ajuns sa le mai cumpar de fel.
Observ insa cu ceva mirare ca indiferent cat de mare este trepadusul economic gandirea romaneasca tzepara proasta este identica. Fie ca e vorba de minivulcanizarea din colt care-ti scapa masina dupa cric sau iti indoaie o aripa pentru ca nu pune acelasi cric unde trebuie, fie ca e vorba de cel mai mare furnizor de internet din tara, toti sunt o apa si un pamant. Deci mocirla. Mai jos doua intamplari relativ identice, dar la niveluri diferite ca amplitudine.
In industriile conexe auto-motive-ului cele mai mari vanzari iarna sunt de anvelope, ati ghicit, de iarna. Pentru ca esti cetatean urban, mai intai google si apoi vezi de unde cumperi. Rezultatele servite sunt rolul unei investitii, mai mici sau mai mari in SEO, ca nu-i asa “tre’ sa fim in fata la cautari”. Astfel iau rezultatul in brate, dau un mail, astept 3 zile niciun raspuns, ma duc acolo si mi se explica: “nu sunt pe stoc”. Ii spun ca pe site zice ca sunt. Rade si-mi spune ca in perioadele agitate site-ul se actualizeaza doar cand au timp.
In industria internetului un furnizor apeleaza la spoturi si campanie tv ca sa zica despre oferta lui de internet mobil. Si te duci sa intrebi. Si primesti un “n-avem stickuri”. Si-l primesti cam de vreo 5-6 ori. Si o data il aveau. Dar ti se spune ca la cat e coada de mare ai de asteptat vreo 4 ore si nu se stie daca ajung pentru toti.
Si acum o intrebare de bun simt: ce sens are sa arunci bani pe promovare cand nu esti in stare sa vinzi? E retorica. Nu e nevoie de raspuns.
Sa ai o zi in care promovarea sa te duca departe si cand ajungi sa stii de ce te-ai dus.
De ce nu pot sa dau “rate”?