Duminica am avut…

… o revelatie. Mi-am dat seama ca despartirile alea naspa sunt acelea dupa care fiecare dintre cei doi isi da seama de lucruri total opuse.

Poate ar trebui sa si explic un pic. Unul nu mai e fericit si vrea o schimbare. Schimba si nu-i place. Celalalt, pus in fata schimbarii, constata ca ii place. Nu mai e loc de intoarcere. E totul pierdut. Nu?

Apoi Giorgiana intreba “De ce dracului nu suntem in stare sa apreciem ce avem langa noi si zburdam dupa imaginile oamenilor perfecti din capul nostru?!“. Chiar asa? De ce avem tendinta de a nu ne multumi cu ce avem? De ce trebuie mai intai sa pierzi ceva pentru a invata sa-l pastrezi?

Pareri? Daca aveti scrieti-le mai jos, daca nu… azi sunt darnic: sa aveti o zi buna si voi!

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , . Bookmark the permalink.

0 Responses to Duminica am avut…

  1. uma says:

    eu zic ca noi cautam perfectiunea in celalalt pentru ca nu putem sa fim noi perfecti, normal ca este mai usor sa cauti nod in papura decat sa lauzi, sa certi decat sa ierti si tot asa…

    eu am mai inceput sa-mi dau seama cand sunt absurda, urmatorul lucru pe care trebuie sa-l imbunatatesc este sa-mi dau seama inainte sa scot porumbelul pe gura si nu dupa :)

    voi lua o pauza de la cititul gandurilor pana luni, voi reveni cu forte proaspete.

    have fun!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *