Despre Romania…

… si ce-i de facut. Inainte de a spune eu ce am de spus, in acest al 6-lea episod despre Romania, vreau sa te rog sa vizualizezi clipul de mai jos. Este o inregistrare cu Catalin Stefanescu, vorbind cu studenti, in mare despre obligatiile presei si despre asteptarile noastre.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=vbDqfRSKfxQ&feature=youtu.be]

Catalin spune acolo ca “noi nu suntem atat de educati pe cat credem ca suntem”. Motiveaza complet pertinent prin simplul fapt ca educatia nu se traduce prin a stii capitala unui stat din Africa. Sau prenumele “Turnului” Eiffel. Nu are legatura cu cate tari ai vazut, ci mai degraba cu ce ai invatat ca ar trebui sa faci din excursiile tale acolo. Stiu oameni care n-au iesit din judetul in care stau niciodata si totusi dau dovada de mai multa civilizatie si bun simt decat oameni, pe care de asemenea ii stiu, si care-si petrec poate 3 luni pe ani in strainatate.

Tot el defineste civilizatia, fata de comunitate, simplu. Stii sa dai cu o matura pe scara blocului, sa varuiesti un pom din fata casei, sa nu scuipi pe strada. Primul pas gresit este sa spui ca nu e treaba ta. Din punctul meu de vedere nu pot discuta cu cineva care pleaca in discutie de la acest punct de vedere. Si pot argumenta cat vrei, dar nu cred ca ar servi scopului acestei postari.

Sa tragem concluzii?
Incep cu mine. Eu nu am dat cu matura pe scara blocului niciodata. Am dat insa zapada (dar asta nu-i o circumstanta atenuanta). De scuipat n-am scuipat pe strada, dar asta pentru ca nu obisnuiesc sa scuip, nici pe terenul de fotbal, desi acolo pare una din conditii pentru a fi jucator. Imi place sa cred insa ca am o problema din a dormi cu constiinta impacata. Asa as putea explica acest serial despre Romania, asa as putea explica motivul pentru care imi voi aduce contributia ca in comunitatea in care eu traiesc sa fie mai bine, asta cred eu ca este contributia pe care ar trebui sa o aiba fiecare la societate: sa nu-i faca rau. Ii faci bine in primul rand daca nu ii faci rau. Nu vei primi premii, diplome, nu vei fi salutat pe strada pentru asta, nu ti se vor cere autografe, insa vei merge cu fruntea sus. Pentru ca stii ca ai de ce.

Cea mai mare satisfactie imediata pe care o vei avea poate fi omul de langa tine pe care-l inspiri. Pe care-l determini macar sa se gandeasca inainte de a arunca un bon mototolit pe jos, pentru ca si-a amintit de tine dand cu o matura pe scara. Pe care-l determini sa nu traverseze pe rosu pentru ca te vede pe tine asteptand verdele. Pe care-l faci sa-i raspunda la salut pe culoarul biroului sau pe scara blocului, desi la primele 10 saluturi trecea ca si cum n-ai fi existat. Nu esti prost daca saluti pe cine ar fi normal sa o faci. El e inchis pentru ca nu raspunde. Salutandu-l in continuare te respecti pe tine. Ajuta-l sa isi deschida orizontul. Vei castiga un om care te saluta, mai intai din obligatie, apoi din convingere.

Ce-i de facut?
Hai sa ne respectam pe noi cand facem ceva pentru proximitatea noastra spatiala. Sa nu ne mai gandim ca o facem pentru ceilalti. Ce avem de pierdut?

O zi de duminica cu un pic de mai bine langa fiecare ar fi tare draguta, nu?

Romania intr-un gand de dimineata.
Ep. 1 – Tara sau noi?
Ep. 2 – Egoismul
Ep. 3 – Autocritica
Ep. 4 – Frica de reusita
Ep. 5 – Romania mea