Let me put it…

… this way! Avem nevoie de mentori. Asta mi se pare clar. Si cred ca cei mai multi dintre noi au nevoie de asa ceva. Din fericire cel mai aproape de noi sunt prietenii, pentru un sfat ici colo. Este totodata si cea mai necalificata categorie pentru a iti ghida cumva deciziile in viata. Si nu o spun ca pe un repros. Sunt norocos sa am prieteni buni alatura-mi, dar…

Urmatoarea categorie, ca nivel de comoditate a deciziei sunt strainii. Am observat ca suntem foarte deschisi in a ne deschide in fata unor complete strangers. Este vorba despre confortul pe care ti-l da ascunzatoarea in care stai. Apoi, ar fi psihologii. Nu cred ca este vreo rusine sa apelezi la ei insa cred ca sunt usor prohibitivi din 2 puncte de vedere: (1) pretul intr-o societate ca a noastra si (2) rusinea de a face asta.

Iar o categorie similara cu psihologii sunt trainerii. Cati dintre voi ati avut nevoie de ghidare in anumite momente ale vietii? Nu trebuie sa-mi spuneti mie. Sunt probabil un strain pentru voi, dar recunoasteti in propria “barbie”. Insa o intrebare la care ati putea raspunde este “la cine ati apelat pentru un sfat?”. Un headline gasit pe site-ului lui Mihai Stanescu imi pare ca ilustreaza perfect ideea: “Nimeni nu a fost schimbat de ceea ce am spus eu. Toti s-au transformat datorita a ceea ce au inteles ei.”

Acum, dupa asa o introducere, intreb un lucru care probabil imi va atrage multe critici, dar… Cu ce este mai bun The King’s Speech ca poveste decat Karate Kid (orice varianta)? Doar pentru ca e vorba despre un membru al familiei regale si nu un pusti obisnuit de pe strada? Doar pentru ca este despre dificultati de vorbire si nu de adaptare la un mediu? Doar pentru ca ce? Serios acum! Acest film a fost nominalizat la Oscar pentru a castiga “Cel mai bun film”. Si a castigat! Daca nu ar fi fost niste interpretari exceptionale acolo, si personal mie mi s-a parut mai bun Geoffrey Rush, decat Colin Firth, cred ca filmul nu ar fi avut nicio sansa. Dar e doar parerea mea.

The King’s Speech este un film de vazut asa cum orice alt film inspirational ar trebui vazut. Eu cred foarte tare in genul asta de filme. Doar mi s-a parut exagerata aprecierea pentru el. That’s all.

Sa aveti o sambata cu soare. In fine, urez si eu ceva ce se intampla deja. :D

PS: la capitolul replici favorite, nu pot sa nu amintesc: “They’re idiots.”, “They all been knighted!”, “Makes it official then”.
PS2: In cazul in care e cineva care nu a vazut trailerul…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=pzI4D6dyp_o]

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Let me put it…

  1. Cristian Cartzu says:

    Hm! Nu m-am gandit la modul asta pana acum. Dar are mult sens ce spui. Ca si categorie de poveste ambele se incadreaza in acelasi specimen: film motivational. Nice one! Mi-a placut.

  2. Pingback: Iaca un mare… « Gandul de dimineata

  3. Andrei Catalin says:

    Cel mai bun psiholog este un prieten, din punctul meu de vedere. Eu am trecut pe la multi psihologi, din cauza unor probleme care fac parte din viata mea. Candva am avut un prieten care m-a ajutat sa nu iau anumite decizii cu doar o ora de conversatie, desi vizitam saptamanal cate doi psihologi… nu cred ca am vreun argument solid pentru a explica de ce un prieten e mai bun decat un psiholog, dar un prieten iti e alaturi mai mult timp, decat un psiholog…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *