Acum vreo saptamana…

… am aflat de niste premii ale online-ului, premii care se dau de catre o echipa de “figuri marcante” (am pus in ghilimele pentru ca e de lemn exprimarea) tot din mediul internetician. Juriul se numeste DreamTeamRo si n-am sa insist mult asupra lui, pentru ca ii gasiti si singuri aici. Am sa insist asupra premiilor, mai exact asupra unuia anume. Premiul de Omul Lunii s-a impartit la doi. La doi oameni pe care am avut placerea sa-i cunosc. Mai intai la fotbal. Apoi ne-am dat mana si la handbal. Ei (Cezar Vasile si Alin Pandaru) au luat premiul asta pentru ca au muncit mult si au muncit sa organizeze un eveniment tare fain si anume Cupa #CanyonSportMeet, adica o competitie nationala de fotbal intre si pentru bloggeri. N-am sa insist nici pe aceasta Cupa, pentru ca nu e timp. Oamenii-s dinamici si prin intermediul blogului SportMeet.ro au mai venit cu o chestie frumoasa.

Cel putin asa imi doresc eu sa fie: frumoasa. Este vorba despre prefatarea unuia dintre cele mai derby-uri dintre derby-uri (Steaua – Dinamo) cu un meci intre… Steaua si Dinamo, dar echipe formate din sustinatorii acestor doua embleme, sustinatori cu prezenta stabila in online. Adicatelea te dai pe-un blog propriu, pe Twitter si tii cu una dintre cele doua si poti juca. Gasesti aici toate informatiile despre ce trebuie sa faci ca sa joci in derby. Nu se garanteaza locul de titular, dar e un soi de once in a lifetime oportunity, daca intelegi ce vreau sa zic.

Si acum sa-mi dau si eu cu parerea despre derby-uri. Nu ma voi da ca un mare cunoscator al fenomenului. Pentru ca nu-s. Nu-s nici genul care sa tina minte meciuri de acum 100 de ani, cu marcatori, scor, si minutele inscrierii golurilor. Mie imi place fotbalul-teatru, adica ala in care spectatorul se duce ca la spectacol, isi sustine frumos (ca pentru spectacol) echipa si isi aplauda favoritii indiferent de rezultat. Sigur ca pare o utopie asta daca vorbim despre Steaua – Dinamo, dar cum ar fi? Fara sa fie nevoie de jandarmi care sa aresteze batausi, fara injurii in cor. Cum ar fi sa fie fotbal adevarat cu suporteri adevarati?

Ca sa va spun ceva si despre Steaua – Dinamo, va spun cum am ajuns eu sa tin cu Steaua. Pai, cand am inceput eu sa ma uit (sau sa constientizez despre) la fotbal Steaua invingea Barcelona la penalty-uri si castiga Cupa Campionilor. Pentru un copil este tot ce are nevoie: exemplu, idoli, performanta la care sa viseze. Suficient pentru ca sa-si scrie cu pixul pe tricou Lacatus sau sa vina cu genunchii juliti acasa pentru ca a aparat ca Duckadam. Cum am spus si mai sus, nu-s genul care sa retin scoruri sau marcatori, dar despre Steaua – Dinamo tin minte ca intotdeauna era un meci la care se facea liniste in fata blocului. Nu erau oameni pe strazi. Imi aduc aminte si de ceva enervant de pe atunci: erau vreo 2-3 comentatori ai TVR-ului Cornel Pumnea, Dumitru Graur si mai tarziu Ionel Stoica, care erau impatimiti ai acestor echipe. In functie de cine comenta meciul stiai ca vei avea un comentariu pro Steaua sau pro Dinamo. Nu exista echidistanta cand vorbeai de Steaua sau Dinamo. Ah, si-mi amintesc acest gol. Hagi. Atunci l-am vazut alb-negru. :) (finala Cupei Romaniei, 1989)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1FmehMeOnUY&NR=1]

Sa aveti o zi cu partizanat pentru lucruri marete!

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *