Un prieten…

… a primit o recunoastere, impreuna cu un grup cu care activeaza, o recunoastere despre care am aflat azi. A fost invitat la emisiunea Garantat 100% de la TVR. Realizator destept, citit, Catalin Stefanescu face emisiunea asta de 10 ani si cred ca daca luam lista invitatilor rezolvam si campania Radio Guerrilla de cautare de modele contemporane, dar si mult mediatizata lista de 2000 de specialisti cu care se lauda un partid lamentabil acum cativa ani.

Acum, prieteni ai mei sunt in lista aceasta de invitati. Sunt mandru de asta, si e oarecum firesc, dar nu despre asta am vrut sa vorbesc acum. In postul de pe blogul sau, Bujor Stoicovici povesteste savuros momentul in care a fost sunat de Catalin Stefanescu pentru invitatie. Starea descrisa acolo voiam si eu sa o aduc in prim plan. Acel moment, in care “fata profului de muzica il invita la ziua ei”, este momentul descris acolo (n.r. in blogul lui Bujor) ca fiind primul in care s-a fastacit absolut sincer, iar bucuria si mandria ca s-a gandit la el, nu-i mai incapeau in piele. Imi este dor de un astfel de moment si cred ca-s norocos pentru ca am trait cateva pana acum. Clipa aceea minunata in care golul in stomac este mai mare decat stomacul si ai senzatia fie ca vei lesina fie ca levitezi, iar lumea te priveste altfel. Imi aduc aminte, in aceasta categorie de momente, primul sarut din clasa a 6-a, primul gol in divizia C din clasa a 11-a sau momentul in care la careu proful de mate din liceu spunea despre mine ca am fost cel mai bun portar de la Cupa Liceelor (a exagerat, desigur). Astea-s primele care-mi vin in minte. Ar mai fi prima emisiune la radio, in care cand am deschis microfonul am intrat cu 15 secunde mai tarziu pentru ca uitasem ce aveam de gand sa spun, asta dupa ce la fix dadusem ora exacta doar pentru mine, cu microfonul inchis :)

Sper sa ai un inceput de saptamana si de primavara care sa-ti aduca aminte macar de un moment din acesta in care fluturii ti-au invadat stomacul.

PS: Daca tot iti aduci aminte de moment, nu ezita si impartaseste-l si cu noi, intr-un comentariu scurt, mai jos.
PS2: Poate-mi explica si mie cineva de ce am stat cu ochii in televizor azi-noapte, fara sa clipesc, si am sarit in sus la golul Canadei de 3-2 prin care a luat si aurul la hochei masculin. Oare pentru ca n-am fost la patinoar deloc in iarna asta?

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

0 Responses to Un prieten…

  1. uma says:

    pt ca ai vorbit despre fluturi, astazi am avut ceva fluturasi in stomac in momentul in care am primit flori si martisoare de la baietii de pe etaj, a fost un gest frumos si cald din partea lor, sper sa putem sa le multumim asa cum merita pe 9 martie. ganduri de bine si starea de bine se instala tot timpul cand ajungeam la serviciu si gaseam un biletel cu un :), un magnet din alte tari, bomboane sau flori de la prieteni care stiu sa ma surprinda intr-un mod placut. pentru tu ai vorbit de primul sarut, eu imi aduc aminte de un biletel gasit in banca pe cand eram in clasa a 9 a in care un coleg imi marturisea in versuri ca ma place, ce vremuri…
    Ma bucur pentru BIMS si pentru toti care au avut si vor avea fluturi in stomac.

  2. uma says:

    recomand un film cel putin pt fluturii de la inceput, se numeste (500) days of summer. nu stiu cum se termina pt ca mi-e somn si o sa continui in vis. npt buna

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *