Martisorul…

… ma ia intotdeauna prin suprindere. Este ca o lege nescrisa. Este ca iarna cu autoritatile. Este foarte enervant cum in fiecare an, realizez ca vine 1 Martie doar in 28 Februarie. Din patru in patru ani, e ok ca am o zi in plus, dar cu o zi inainte de Martisor, nu e indicat sa te duci sa cauti asa ceva. Este ca si cum ai sta intr-un metrou care vine dupa 10 minute la ora de varf si din cauza aglomeratiei nu apuci nici macar sa cobori in statia in care ai treaba. In mod deja obisnuit, anul acesta s-a intamplat fix la fel. M-am incapatanat insa sa nu ma duc sa mai iau ceva already made. Asa ca m-am pus pe treaba, moment in care dupa ce mi-am cumparat tot ce imi trebuia, mi-am dat seama cat de neindemantic sunt cand e vorba de chestiuni delicate. Este absolut evident cum mi-am petrecut noaptea. Iti vine sa crezi ca pe internet nu gasesti niciun tutorial despre cum se impatureste hartia de cadou?

Sa ai o zi in care lucrurile care-ti par simple sa fie simple!

PS: A vazut cineva primavara? Am auzit ca ar fi venit.
This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged . Bookmark the permalink.

0 Responses to Martisorul…

  1. nanook says:

    ha, ha, ha… mi-a placut. si eu am fost in city mall sambata dupa-amiaza sa cumpar martisoare si trebuie sa recunosc ca sunt un impatimit al norocului, am gasit exact ce vroiam – martisoare ca acum 100 de ani, adica figurine din tabla, frumos colorate, flori, fluturi, cu atele de rigoare (ate in diverse grosimi, probabil ca masura a sentimentului atasat tablei). astfel ca te felicit ca ai putut complica chestiunea cu martisoare hand-made la domiciliu. iar in ce priveste impaturirea, nu am sa uit niciodata momentul de acum vreo doi ani, la diverta eva (fosta eva, acum o cheama dna adam, cred…). am cumparat o carte si am solicitat sa fie impaturita de catre ei, in hartii din alea mishto, lucioase si frumos colorate. mi s-a spus sa astept putin, pana domnisoarele care impachetau carti termina cu clientul anterior. adica o secunda, stii cum sunt scuzele astea stupide, vezi si tu ca nu dureaza mult, adica nu fi tampit si creeaza atmosfera fara rost :). domnisoarele, caci erau doua la o carte, una tinea un scotch iar cealalta era aplecata catre cartea care nu se lasa invelita, dar aplecata bine de tot, cred ca la vreo 15 cm de carte. am crezut ca este mioapa dar mi-am dat seama ulterior ca era atat de concentrata incat dorea sa vada ‘porii’ hartiei. te-am enervat cu cat lungesc chestia asta stupida? sper sa nu, caci eu am asteptat 35 minute ca cele doua domnisoare sa renunte la a impacheta cartea aceea tampita care nu se lasa impachetata, fara ca ele sa-si dea seama ca aveau o hartie deja taiata cu vreo 10 cm mai putin decat aveau ele nevoie si pe care o roteau in toate directiile, sperand, cred eu in grosolania mea, sa nimereasca directia buna. uitau, cred, ca in spatiul tridimensional in care karma lor rea le aruncase nu puteau altceva decat sa roteasca hartia pe carte sau sa ia o coala mai mare. iar varianta a doua iesise din calcul de la inceput. in fine, o babornita care lua banii…. si aici nu mai pot continua, reamintirea momentului ma trimite catre cafeaua de dimineata, te las pe tine sa concluzionezi. o zi excelenta, mai vin si ani bisecti. n.

    • Draga Nanook, am citit, dar revin. Tre sa mai citesc o data din 2 motive: (1) Am trecut prin asta, si stiu cat de salbatica poate parea o carte in mana unei domnisoare care incearca sa ii ia lumina zilei c-o hartie de impachetat. (2) tre sa trag concluzia corecta, si citind de pe telefon cred ca am sarit vreun rand :)

  2. uma says:

    exact la asta m-am gandit cand am vazut cum a imbracat minunata hartie verde micul ghiveci, atata indemanare sigur nu putea avea o doamna ursuza de la florarie :)
    merci pentru surpriza

    • Ce inseamna prea mult rasfat, nu mai apreciati o munca manuala trudita serios… e frumos sa razi de modul in care am ambalat eu un “ghiveci”. BTW nu am scris pe spatele carticelei dar ma astept sa nu lasati semnul de primavara sa moara in paharutul ala. se recomanda punerea intr-un recipient mai mare si ingrijirea zilnica. Puteti face asta imediat dupa ce cititi gandul de dimineata :)

      • uma says:

        la mine semnul de primavara nu poate sta ingradit, il voi lua acasa si pune in curte (dupa ce va trece vremea capricioasa, am inteles ca ne paste o lapovita) pentru a avea un intreg lot de pamant la dispozitie, il voi rasfata :)

  3. raluk says:

    Foarte frumos gestul! multumesc tare! ai avut ceva de lucru :)
    si by the way, ieri a fost baba mea, deci trebuie sa fii venit primavara ca altfel ne suparam! eu parca am vazut o raza de soare ..

    • Ma bucur sa constat ca a fost nevoie de un martisor ca sa dai si tu cu comentul de pamant pe acest blog. Apreciez. Cred ca cine a avut baba azi, s-a scos destul de bine. Ieri a trecut cam de mult… zau daca-mi amintesc cum a fost.

  4. Clod says:

    hei, martisorul meu unde e? :P

  5. danutza says:

    Draga Andrei,
    mi-a facut mare placere martisorul, dar ambalajul era atat de profi executat ca nu am banuit ca i-ar fi luat cuiva vreo noapte toata trebusoara asta.. :) apreciez cu atat mai mult :)
    Iti doresc si eu o primavara minunata :)

    • Cu mare placere, pentru martisor. Desi in dimineata cand le-am terminat nu eram de aceeasi parere acum, chiar daca nu-s eu multumit de cum au iesit, ma bucur ca am pierdut acea noapte. :)

  6. danutza says:

    si inca ceva: dupa cum vezi sunt tare in urma cu gandurile de dimineata… :( abia astazi am reusit sa-l citesc pe acesta…dar lasa ca recuperez eu :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *