… acum vreo cateva zile de ce nu recomand oameni “pentru urmarire” pe Twitter. M-am multumit sa raspund sec atunci, fara sa simt nevoia sa explic, ca nu imi sta in fire sa imi dau cu parerea despre oameni pe care nu-i cunosc sau pe care-i cunosc foarte putin.
Twitter-ul este pentru mine in primul rand un mediu de informare si mai apoi unul de “socializare”. Astfel consider ca oamenii/companiile pe care eu le urmaresc acolo sunt alesi si relevanti pe domeniile mele de interes. Cu doza de subiectivism normala. Exista si oameni care s-au dovedit ca fiind interesanti in cei aproape 2 ani de cand ma dau pe acolo. Teoretic ei ar fi cei de recomandat, dar ei sunt acolo dinaintea mea, au mai multi followeri ca mine, sunt mult mai activi, deci ii stie mai multa lume. Cat de relevant ar fi sa-i recomande unul ca mine? Nu obisnuiesc sa “perii” pe nimeni. Daca am ceva sa spun cuiva, fie si o lauda, ii voi spune personal. Asa vad eu lucrurile. Dovada o face si blogroll-ul de aici in care au aparut nume fara sa imi ceara ei si fara sa-mi ofere linkuri la schimb. Ba mai mult, nici nu i-am informat in vreun fel ca sunt in aceasta lista.
Si da, cred foarte tare in relevanta a ceea ce scriu pe Twitter si admir foarte tare conturile care, desi personale, nu transforma news feed-ul in loc de chat sau loc de ofuri si oftari. Fara suparare si fara sa fie ceva personal.
Sa ai o zi cu oameni interesanti in jurul tau.
O atitudine sanatoasa si dovada de caracter in ce ai scris tu aici. Bravo!