Nu-mi mai place…

… Bucurestiul. Si nu, asta nu este un episod din serialul despre Romania. Este doar o concluzie despre un oras in care credeam, dar care nu-mi mai place. Am ajuns sa apreciez foarte tare linistea, oamenii calmi si calzi, mandria pe care o simt unii oameni pentru locul in care traiesc, iar toate astea, sa fim seriosi, sunt o raritate in Bucuresti.

Ma gandeam eu ca dupa o saptamana petrecuta in orasul copilariei mele, voi simti o tristete puternica la revenirea in capitala. N-am simtit, insa simt ca dragostea pentru orasul meu paleste incet in fata unei noi iubiri, mai sincere, mai sanatoase. Incep sa-mi urasc orasul pentru ca pe masura ce descopar altele observ ca noi in Bucuresti avem tot ce trebuie insa nu se vrea, in timp ce in orase mai micute, unde lipsa banilor din administratiile locale nu se traduce neaparat prin mizerie generala, prin aspect neingrijit. Din putinul pe care-l au fac in asa fel incat orasul lor sa arate bine, ca lucrurile sa se intample. Asta inseamna sa vrei.

Sa vrei inseamna in cele din urma sa poti, iar cand spui “nu pot” e de fapt “nu vreau”.
Duminica cu liniste.

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Nu-mi mai place…

  1. uma says:

    Bucurestiul si-a creat un miraj, tinerii vin pentru a studia la facultati bune, oamenii cred ca daca ai o slujba aici castigi mai bine, cei care locuiesc aici scapa prin city break iar cand se intorc parca ar fugi iar.
    Eu incerc sa gasesc parti bune in Bucuresti, oaza de liniste este in curte in balansoar, chiar daca am beton in fata mea, veselia o gasesc in iesirile cu prietenii la terase care nu ascund in spatele lor blocuri mizere si tot asa…nici mie nu-mi mai place la fel ca inainte dar sunt alte lucruri care imi displac mai mult si nu vreau sa fie o lista nesfarsita.
    Am avut o duminica cu liniste, poate prea multa, am citit prea mult :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *