In primul rand n-as vrea sa cititi acest gand in speranta ca veti gasi adevarul suprem. Nu-mi propun sa revolutionez comportamentele prin oferirea unor solutii, dar in aceasta dimineata o persoana draga mie mi-a punctat ca in weeekend am ratat ocazia sa ne vedem. In mod trist era si ultima ocazie.
Si plecand de la aceasta patanie, m-a lovit curiozitatea de a ma autoanaliza un pic. In primul rand din comoditate. Eu sunt convins ca ratez multe ocazii pentru ca calculez “trasee” optime in mintea mea, iar optim in multe din cazuri presupune sa fac doua lucruri in timpul in care mi-ar fi fost necesar sa ma deplasez ca sa rezolv unul singur. Iar daca vi se pare ca sunt un lenes, luati in calcul de cate ori ati spus unui prieten care va propunea sa iesiti printr-un simplu si nevinovat “nu am chef” sau “imi e lene”.
Apoi ar fi deciziile proaste. In cazul meu mi se intampla sa ma mai gandesc ca vor mai fi ocazii. Desigur, in multe situatii chiar mai sunt, dar sa faci fix acelasi lucru in acel moment, cu siguranta nu se mai poate intampla. So, you missed another one.
Si inainte sa inchei, am ajuns la o concluzie destul de trista in timp ce scriam: cred ca in materie de oportunitati scorul este clar in favoarea ratarilor si mult in defavoarea ocaziilor de care am profitat. Iar asta poate ar trebui sa ne puna pe ganduri un pic. Asa, de dimineata.
Sa aveti o zi cu alegeri intelepte.