Interviu cu… mine.

Cu totii ajungem sa ne intrebam in timp anumite lucruri. De multe ori gasim raspuns, alte ori nu si ramanem cu intrebarile puse. De la aceasta idee am pornit si eu si am facut o lista de intrebari, pentru mine, intrebari la care m-am gandit sa si raspund. Public.

GdD: De ce blog?
AB: Am mai explicat de la ce a pornit, dar de ce are aceasta forma, nu. Cred ca din comoditate. Nu voiam sa ma incarc cu obligatia de a scrie pentru publicatii si cautam si o libertate totala de exprimare. Astfel ca am ajuns sa-mi fac blogul asta. Ce-i drept, a ajuns sa fie o obligatie la fel de mare. Sunt cititori/prieteni care ma urecheaza daca nu scriu in fiecare zi.

GdD: Multi vad un blog ca pe o metoda de influentare a lumii. Tu ce ai vrea sa schimbi in lume?
AB: Lumea nu cred ca o pot schimba cu blogul. Nu sunt citit de toata lumea, deci este un desiderat imposibil de atins, dar daca as avea puterea sa schimb un singur lucru, unitar, la intreaga populatie mi-ar placea sa le cresc mult simtul responsabilitatii. As vrea sa fie extrem de constienti despre tot ceea ce fac. Sa vada mai departe de momentul imediat al actiunii lor. Sa fie cu un pas inaintea efectului pe care-l au asupra a tot ce-i inconjoara.

GdD: Regrete ai?
AB: Cine n-are cred ca este un om extrem de fericit. Regret anumite decizii pe care le-am luat, dar cel mai tare regret faptul ca unele lucruri le-am invatat din greseli in loc sa le inteleg si sa mi le insusesc rational si teoretic.

GdD: Te-ai vedea presedinte?
AB: Imi place sa-mi asum responsabilitatea, deci m-as vedea conducand ceva. O structura de o anumita natura. Presedinte insa, nu. Pentru simplul fapt ca politica mi se pare extrem de ipocrita, iar eu nu pot sa fiu asa. Adevaratii lideri de urmat nu sunt cei populari, deci nu cred ca vom avea un astfel de lider vreodata drept presedinte.

GdD: Femeia ce-ti suceste mintile cum trebuie sa fie?
AB: Nu cred ca exista o femeie ideala. Femeia pe care am admirat-o enorm pentru personalitate este mama mea. Avea o serie de calitati care combinate rezultau intr-un caracter foarte bine pus la punct. Se stie ca baietii au tendinta dovedita de a-si cauta in sotii un model cat mai aproape de cel matern, iar din acest punct de vedere nu pot spune ca am gasit prea multe femei care sa-mi transmita acea admiratie pe care sa le-o port. Sunt insa femei care mi-au sucit mintile iremediabil la acel moment, dar nu s-a dovedit decat un foc de paie. Paie ce in unele cazuri au durat mult, dar nu suficient. In orice caz, la femei am ajuns foarte tare sa nu mai suport superficialitatea. Cred ca sunt old-fashion din acest punct de vedere.

GdD: 3 obiecte si o insula?
AB: Cred ca depinde. Sunt genul de persoana care se poate simti excelent in pustietate. Imi fac bine momentele de singuratate si introspectie. Daca ar trebui sa scap de acolo ar fi strict chestiuni ce m-ar ajuta sa ma salvez. Chestiuni de baza, gen cutit. Daca as stii ca voi ramane pentru totdeauna acolo, mi-as lua ceva mai putin practic. De exemplu un glob fermecat care sa-mi spuna lucruri. Sa explice, sa-mi povesteasca. Chestiuni de principiu, de viata, nu stiri de la radio.

(va urma)

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Interviu cu… mine.

  1. Cristian Cartzu says:

    Am trimis acest text, tradus, unor prieteni de aici din US. Prima reactie a unei prietene a fost: “when do I get to meet this friend of yours?” :) Esti popular si peste ocean :))

  2. ab says:

    Cristian , te cam plictisesti acolo la NYC. :)

  3. Pingback: Gandul de dimineata » De ce ar trebui oprit gandul de dimineata?

Leave a Reply to Cristian Cartzu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *