Mi-a fost intinsa o cursa.

Efectiv asta am simtit. Am fost la un film de la care ma asteptam sa fie ceva intre Transporter-ul lui Statham si poate Smokey and the Bandit-ul lui Burt Reynolds.  And boy, I was in for a big surprize!

Filmul este Drive si vi-l recomand calduros din motivele de mai jos.
Ryan Gosling joaca foarte bine. La prima vedere nu pare sa aiba un rol greu, dar un film in care esti personaj principal, iar replicile iti pot fi numarate pe degete si deseori sunt monosilabice nu e usor de jucat. Mult body language, multa expresivitate. Eu l-am mai vazut in Remember The Titans, un film pe care de asemenea vi-l recomand pentru o dupa-amiaza de duminica.

Apoi, ar fi imaginea. Cu tot ce presupune ea: incadraturi, editare, montaj. Foarte bine arata acest film pentru ca nu este standard. Este un film ce pare in unele momente ca este vazut prin ochii unui participant nevazut. Are prim-planuri faine, are cadre extrem de sugestive din punct de vedere simbolistic. Iti sugereaza prin imagine permanent ceva.

Scenariul pare banal, pare slab. Nu e! Este un scenariu extrem de logic. Este un scenariu extrem de natural. Transmite o poveste ce-mi da senzatia ca e true story, ca e de la mine din cartier. Are niste secvente de violenta extrema insa asta-l face natural. Il face credibil. Nu loveste cu pumnul si cel lovit plonzeaza peste mese. Nu il injunghie cu un cutit si se ridica si lupta in continuare. Niciunul nu este vreun expert luptator. Este un film ce-ti prezinta esentialul, nu abunda in detalii inutile, de spectacol.

Muzica. Soundtrack-ul este construit parca pentru acest film. Este mixat bine, sustine foarte bine emotia transmisa de imagini.
Filmul asta m-a impresionat prin ansamblul lui, iar asta este meritul regizorului, iar aici deja trebuia sa ma astept. Nicolas Winding Refn a castigat premiul pentru regie anul acesta la Cannes fix pentru acest film.

Vizionare placuta!