De sapte ani…

… petrec Pastele in acelasi loc. In fiecare an am fost la biserica la care ma duceau bunicii mei inca de cand eram mic. Ma leaga ceva aparte de aceasta biserica. Este una veche, construita inainte de 1900. Nu este mare. Este atent gospodarita. In fiecare an este lume aici cat sa blocheze intreaga strada. Nici acum nu a fost altfel. Iar ce poate emotiona pe oricine este ca aproape tot orasul, dupa ce ia lumina, merge la cimitir, conform traditiei. La ora 3:00 cimitirul este cel mai luminos punct din oras. Este imposibil sa vezi acel camp de luminite mici si sa nu ramai mut, macar pentru cateva secunde, si sa privesti in gol aceasta imagine. Mi se intampla asta de sapte ani si nici in acest an n-am fost mai putin uimit decat pana acum.

Hristos a-nviat!

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , . Bookmark the permalink.

0 Responses to De sapte ani…

  1. uma says:

    eu ma gandeam ca traditiile vor muri incet, incet…este frumos ca mai sunt oameni care tin la traditiile lor :)

    • Traditia, dupa parerea mea, are un mare dezavantaj fix in orgoliul, deseori tampit, al romanului. Traditia presupune ca ar trebui ca la un anumit moment sa faci ceva pentru ca asa trebuie. Fara sa-ti ofere o explicatie iti vine sa te intrebi, orgolios de felul tau: “da’ de ce? Ce-mi spun ei mie ce sa fac?” si asa ajunge un pic sa se piarda. Mi se pare insa ca un alt pericol este mai important: acela de a respecta o traditie mecanic, fara sa stii de ce si ce semnifica ea.

Leave a Reply to uma Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *