In primul rand as vrea sa subliniez, in cazul in care aceasta postare ajunge si persoanele care au declansat acest gand, ca nu este vorba despre o rabuhnire nervoasa, vreo razbunare sau altceva de genul. Este o parere pe care mi-am format-o in timp, iar aseara mi-a fost inca o data (nu mai era nevoie) ca este valabila si se intampla frecvent.
Titlul rezuma bine. Este vorba despre oameni care isi manifesta o incredere exagerata in persoane care nu au niciun fel de autoritate in ceea ce priveste subiectul in discutie, indiferent care ar fi ala. Taica-meu de exemplu este genul care contrazice orice ii spun eu, chiar si pe domenii despre care el nu stie nimic. Priveste lucrurile printr-o prisma a propriei logici si imi spune ca “n-ar trebui sa fie cum zic eu, deci nu are cum sa fie asa“. Dar da, il inteleg, in discutiile pe care le avem nu il pun sa plateasca la fiecare parere gresita o taxa procentuala cu venitul. Ca, nah! E tata! :)
Dar ce faci cand asta ti se intampla ca owner de business? Ca om pus intr-o functie ca sa ia decizii? De cate greseli ai nevoie pentru a invata niste lucruri elementare? Ca sa nu intreb de cata minte ai nevoie ca sa discerni corect cine e de crezut intr-o problema si cine nu. Stiu ca raspunsul este “evita-i si gata!“, dar nu pot. Ma simt cumva dator cand cineva apropiat face o greseala sa-i explic si de o suta de ori daca-i nevoie ce greseste si de ce, in ideea sa nu o mai repete.
Am sa inchei cu o parafrazare a unei expresii popularizate de Guerrilla intr-un jingle “bine ca esti tu destept!“. Daca sunteti pregatiti sa spuneti asta in mod frecvent, va rog eu nu mai intrebati pe nimeni competent ce parere are despre ceva. Nu o sa va placa raspunsul mai ales daca nu coincide cu parerea personala si atunci veti ajunge sa-i acuzati ca sunt destepti. Iar in unele cazuri, chiar este evident acest lucru! :)
Sa aveti o zi cu decizii documentate la surse relevante.