Inevitabil, te gandesti la ce ramane. (2)

Ieri am facut o trimitere catre un articol ce mi-a ramas intiparit in suflet prin naturaletea si talentul expunerii. Acea povestire m-a facut sa vizualizez intamplarea, inainte sa-i absord integral concluzia. Azi, continui cu o alta postare de exceptie din 2011.

Am descoperit-o intamplator. Magda ii “daduse un like” pe Facebook si m-a atras titlul. Cum “schimbarea la fata” este o sarbatoare crestina pe care n-am inteles-o niciodata doar din titlu, in titlul acestei postari erau 3 elemente care mi-au zgandarit curiozitatea: “SkyTeam“, “Cambridge” si “Schimbarea la minte“. Am extras mai jos cateva pasaje, ele insele de valoare.

“Am simțit o schimbare majoră la nivel de mentalitate și aptitudini. Aici sunt expusă la atâta cunoaștere, la atâta dialog…Sunt înconjurată de oameni care știu enorm de multe lucruri, dar cu toate astea nu sunt nici egoiști, nici aroganți, ci dornici să te învețe și să te inspire să afli. De când am venit în lumea asta, îmi merge mintea cu totul altfel.”

“În lumea academică există o zonă în care cele două teorii nu doar că nu se exclud reciproc, ba chiar se completează. Deci da, pot să fiu prieten cu Claudiu, pot să merg la bere cu Claudiu fără să ne certăm. Așa cum a zis și el, aici nu contează să ai dreptate, ci să înveți. Dacă ai venit la Cambridge ca să ai dreptate, îți pierzi vremea.”

“Invidia e un sentiment seducător și, pe undeva, natural. E prima reacție pe care un popor văduvit de oportunități o va da în fața succesului altora. O reacție greșită, pentru că din invidie nu se leagă nici dialog, nici prietenie, ci doar un compliment de fațadă și un dispreț îmbufnat în profunzime.”

Ca si ieri, nici azi nu v-as ierta daca n-ati citi povestea integrala de aici.

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *