Asa ca luati-ma usor. :) CFR-ul e campioana. Din nou. Steaua a ratat titlul si UCL. Din nou. Vin alegerile locale cu candidati care mai de care mai comici. Din nou.
Vin si dupa un weekend in provincie, plin de sentimente contradictorii. De cate ori merg la bunicii mei si in locurile in care am copilarit pana pe la 6 ani, mi se umple sufletul de bucurie si gandul de amintiri care mai de care mai placute.
Pentru ca nu poti trai doar din amintiri, te mai dai cu capul si de realitate, iar intr-o perioada electorala cum e asta te dai cu capul de confirmarea unui gand sumbru: aici, niciodata nimic nu se va schimba. Nu, nu este felul meu de gandire si nici felul meu de a fi in general, dar cand vine vorba de itele politicii locale, de oras mic spre mediu, zau ca asta este senzatia. In acest weekend mi-a fost intarita si de o idee bizara: toti politicienii ce candideaza in locale la primarii sunt niste extremisti. Din nefericire nu ma refer aici cum ca ar fi de stanga sau dreapta. Sunt extremisti in comportament. In campanie discursul si faptele lor sunt painea lui D-zeu, vorba ceea, iar odata instalati in fotolii, comportamentul se muta in cealalta extrema.
Bun! Ii schimbam. Cu cine si cum? Nu de alta, dar zau de nu-s toti o apa si-un pamant, iar despre “cum?” si asta-mi pare la fel de greu. Pentru ca comunitatile astea sunt asa de prost organizate si informate incat cred tot ce li se serveste si sunt manipulabile cu mare usurinta.
Intotdeauna despre politica am avut o singura viziune: daca se vrea se poate. Dar am momente in care ma cufund in plasele intinse peste tot ce inseamna administratie locala, momente in care nu cred ca mai tine doar de dorinta si ambitie. Asa de sudate imi par taberele politice intre ele si egoismul cu care-i urmaresc obiectivul.
so very true…. sadly