Povestea unui mar.

M-am trezit cu gandul la un mar. Nu intamplator insa, deoarece am tot visat marul asta in ultima perioada. L-am visat, m-am gandit la el apoi ziua. Si tot nu intamplator pentru ca nu este un mar ca oricare altul. Este un mar verde.

Imi aduc aminte ca in copilarie, in curtea bunicilor, exista un mar care facea mere acre. Acrisoare cand se coceau, dar intrucat eu nu eram vreun rabdator de fel nu prea apucam sa mananc si mere coapte. Ca nu mai ramaneau. Ma rog, nu despre copilarie era vorba. Revenind la marul meu, este un mar sanatos. Unul care nu s-a invinetit la nicio cazatura. E unul pe care l-ai remarca in orice alta gramada de mere de pe orice taraba sau din orice piata.

E marul care la mare ti-ar potoli setea si ti-ar da energie. E marul care l-a munte s-ar integra perfect intr-o excursie si marul care te-ar depasi servindu-ti drept imbold. Este vorba despre un mar egal cu o gura de oxigen cand seara te intorci obosit de la ale tale joburi. Iar in weekend te-ar face si dintr-o singura muscatura sa simti ca traiesti frumos.

Poate am luat-o razna si locul meu ar fi intr-o livada. Dar sunt sigur ca nu doar eu vad ceva extrem de sanatos la un anume mar.

PS: Daca vi se pare greu de digerat povestea de mai sus, puteti inlocui oricand marul cu o ea sau un el.

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Povestea unui mar.

  1. Andrei Catalin says:

    :))) triste’s zilele cand nu scrii :))

  2. ab says:

    Si bizare alea in care scriu despre mere :)

  3. Andrei Catalin says:

    eu nu as spune bizare ;)

  4. Tatiana says:

    nice povestioara… o buna sursa de inspiratie pt ceva la care m-am gandit…si nu stiam cum sa incep.. ;)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *