In niciun caz nu ma refer la premiera de aseara din rubrica #sweetlullaby, unde de acum, in fiecare miercuri sper eu sa am cate un invitat impreuna cu propunerea lui muzicala si o motivatie pentru alegere. Aceasta premiera e o bucurie pentru mine.
Despre regrete insa am citit aseara un articol pe care prietenul Ciprian Muntele il anunta pe Facebook cam asa: “a dat cu mine de pământ articolul ăsta“. Cand auzi ca vreun prieten e la pamant de obicei il suni. Sau dai click pe link daca exista o astfel de optiune. Lasand gluma la o parte, este un articol care te poate pune la pamant fara probleme. Mai ales daca iti pui intrebari despre cum treci tu prin viata, ce lasi in urma, ce faci si cum faci. Am sa-i aloc mai mult timp intr-o postare viitoare, dar acum vreau doar sa reproduc, fara a pretinde vreun merit pentru randurile de mai jos, un paragraf care descrie principalul regret al celor ce se afla pe patul de moarte. Si cand spun principalul, ma refer la cel mai des intalnit.
1. As fi dorit sa am curajul sa traiesc viata asa cum mi-am dorit eu si nu viata pe care altii au asteptat-o de la mine.
Acesta este unul dintre cele mai comune regrete. Cand oamenii realizeaza ca viata lor este pe sfarsite, se uita in urma si descopera cate vise si dorinte personale raman neimplinite. Majoriatatea oamenilor nu au atins nici macar jumatate din visele si dorintele lor si vor pleca din aceasta viata stiind foarte bine ca a fost numai alegerea lor.
Articolul intreg pe blogul Anatol Basarab.