Acum vreun an si ceva m-am gandit sa-mi aduc cumva si eu contributia la dezvoltarea societatii. Aveam un plan in doi pasi. Primul a fost serialul despre Romania. Pasul al doilea inca ma mai gandesc daca sa-l fac sau nu. Motivul? Nu cred ca mai e vreo sansa.
Si pot sa aduc aici o groaza de argumente. Am sa enumar aici doar un premier care-i preocupat de inlocuirea presedintelui in loc sa isi dedice toata energia pentru a gasi solutii pentru situatia in care-i tara acum. Apoi, presedintele care-i preocupat fix de aceleasi probleme. Cum sa-l faca pe premier de cacat. Pe undeva e ok, pentru ca in acest fel, in ochii unui om normal, ambii s-au ingropat in derizoriu.
Si atunci intreb, daca la probleme serioase e o lipsa de interes crunta, cum ar putea fi altfel la chestiuni marunte, de exemplu o actiune a unui grup de biciclisti entuziasti?
Pe 30 Iunie ar fi trebuit sa se intample o inaugurare neoficiala a bucatii Bucuresti-Ploiesti din A3. Totul era la pus la punct, cateva sute sau poate mii de biciclisti ar fi plecat din ambele orase simultan s-ar fi intalnit la mijloc si-ar fi dat mana, pedala si o roata si ar fi mers mai departe. Nimic pretentios, nimic anormal. Asa i-a parut si ministrului transporturilor din guvernul Ungureanu. Doar ca acel guvern a fost schimbat si o decizie asa de importanta precum autorizarea acestui eveniment ciclist nu putea sa treaca nesanctionata. Asa ca s-a anulat. De ce nu? Ma astept acum sa trecem si la anulari mai importante. Vezi contractul A2, care face din Autostrada Soarelui poate cea mai lenta constructie plictisitoare de gen.
Pe acest blog nu vedeti exprimari necivilizate, dar mesajul de mai jos chiar mi se pare meritat.
