Jurnalismul este despre adevar si informare. Partea I – Principiul.

Nu despre audiente. Despre audiente si bani este business-ul. Veti spune ca sunt tampit si ca nu-mi dau seama ca e nevoie de bani pentru ca niste jurnalisti sa fie platiti. Nu sunt. Stiu asta. Dar stiu si ca acei jurnalisti ar trebui platiti sa faca jurnalism, nu audienta. Iar de aici incepe discutia.

Scopul primar al media este de a informa. Atunci cand s-a inventat tiparitura era pentru a duce povestea mai departe. Atunci cand s-a inventat radioul era pentru a duce vestea mai departe, mai repede si simultan. Atunci cand s-a inventat televiziunea s-a dorit ca noi, privitorii, sa fim martori prin vizualizarea unor imagini, martorii adevarului, asa cum faptele s-au intamplat. Asta si pentru ca o imagine face cat o mie de cuvinte, dar si pentru ca un text auzit la radio lasa loc la o vasta interpretare in imaginatia fiecaruia.

Unde s-a rupt filmul?
La aparitia rolului de “divertisment”. Iar aici televiziunea a jucat rolul important. S-a intamplat ca atunci cand divertismentul a fost introdus in grila de programe scopul primar al media sa fie alterat. A devenit din ce in ce mai importanta forma si mai putin important continutul. Stirile au devenit “spectacol”, televiziunile se bat doar pe rating-ul din jurnale de stiri si nu pe corectitudinea informarii, complexitatea si calitatea redarii unei informatii.

Principiul a murit. Traiasca profitul.
In cazul in care n-ati auzit de serialul The Newsroom, va recomand sa auziti de el. Si sa-l si vedeti, daca reusiti sa va faceti timp. In episodul 3 din primul sezon, un news anchor, adica o Andreea Esca (si-i folosesc numele pentru ca este de departe cea mai cunoscuta prezentatoare a celui mai important buletin de stiri al zilei) isi cere scuze in fata publicului telespectator pentru faptul ca i-a gresit. I-a gresit fiind mai concentrat pe a face spectacol in vederea unui rating ridicat si lasand la o parte functia de baza a presei si anume aceea de a informa. Impartial, inteligelibil, complet si relevant. Si unul din punctele nevralgice pe care da vina este faptul ca in legea audiovizualului din US s-a uitat, in detrimentul interesului poporului si al democratiei, sa se mentioneze ca 1 ora pe zi, cea dedicata jurnalului, sa fie libera de publicitate. Adica nimeni sa nu aiba voie sa vanda spatiu in principalul grupaj de informare din zi. De ce? Pentru ca astfel consistenta, forma si calitatea prezentarii si a informatiei nu ar mai fi conditionata de adunarea unui public numeros. Astfel fiecare televiziune s-ar concentra pe calitate pentru a isi crea un nume si a ocupa un loc fruntas in topul respectului din ochii privitorului.

Mai jos este fix acel grupaj la care faceam referire.

Va urma.