The Great Gatsby si gustul amar.

Dati-mi vreo cateva minute pentru ca as vrea sa explic titlul care e in mare masura un soi de spoiler pentru aceasta mica cronica personala. Mai intai – nu am citit cartea, care pe semne ar sta la baza filmului. In infinita-mi ignoranta nici nu am auzit de ea pana la acest film. Sunt sigur ca sunt si alte lucruri de care nu am auzit. Sa revenim insa.

Cel mai amar lucru.
Filmul il pune intr-un rol de povestitor pe un Nick Carraway – jucat de Tobey Maguire – un povestitor care, martor fiind la viata personajelor, este vizibil chinuit de presiunea si regretul pastrarii unor secrete cu onoarea promisiunii date, dar care constata cate lucruri s-ar putea indrepta daca el ar putea spune ce stie. Dintr-un film cu prea mult glamour dupa gustul meu asta este gandul care ma urmareste si pe mine. Ii inteleg drama si regretul, in frageda adolescenta si chiar si mai tarziu fiind confidentul multor prieteni. De ce amar? Pentru ca multe lucruri puteau fi altfel, poate chiar mai frumoase daca la momentul oportun as fi divulgat informatiile detinute. Nimic nu mi se pare mai greu acum decat sa ascund voit lucruri fata de oamenii importanti din viata mea si fata de altii in general. M-am obisnuit poate prea tare cu simplitatea adevarului si ma consuma teribil cand sunt prins intr-un joc al ascunzisurilor de tot felul. Vestea buna pentru cei care nu au vazut inca ecranizarea The Great Gatsby este ca filmul nu e despre drama despre care v-am spus eu mai sus.

Alte gusturi post vizionare.
Lipsa condimentelor mi-a parut data de folosirea unei coloane sonore extrem de contemporane pentru asezonarea unei actiuni petrecute in epoca de glorie a jazz-ului. Pentru mine muzica intregeste intr-un mod foarte definitoriu o imagine pe care incerci sa o comunici cuiva, iar fraudarea perioadelor muzicala poate parea surprinzatoare. Placut sau nu, eu inclin catre nu.
Dulcele desertic este dat de Leonardo DiCaprio. Din punctul meu de vedere o alegere strict de marketing si cam atat. Nu mi-a parut credibil decat in imaginea adolescentului indragostit nemarginit de personajul jucat de Carey Mulligan. Intre noi fie vorba mi s-a parut ca aceasta din urma a facut un rol mult mai bun in Drive despre care v-am povestit aici.
Satietatea excesiva iti este data de 3D. De ce 3D intr-un film care-si are actiunea in anii ’30? Pentru bani este singura explicatie logica pe care o pot gasi.

Luati de vizionati si trailerul de mai jos. Daca inca vi se pare ca e musai sa-l vedeti, vizionare placuta. Daca ziceti ca nu l-ati vazut din cauza mea, eu zic sa dati 20-30 de lei pe bilet. N-as putea trai cu vina asta.

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *