Ce ar trebui sa scriu la revenire?

Ca mi-a fost dor? Da. Mi-a fost. Ca am luat o pauza neintentionata? Da. Asa a fost. Ca au existat doua motive in spatele lipsei de ganduri? Da. Doua au fost. Principalul ca nu mi-am gasit timp pentru blog. Secundar, faptul ca simt ca ar trebui sa schimb niste lucruri pe acest blog. Nu ma mai regasesc in el si e destul de aiurea pentru mine sa nu ma simt bine intr-un loc. Ma impiedica sa fiu comunicativ si sa fac in continuare ceea ce pana la un moment dat era parte din mine.

Gata. De ajuns cu analiza si sentimentalismul. Sa trecem la lucruri serioase. Ati auzit de Heineken Dropped? Este urmarea fireasca si poate si trecerea la fapte pentru consumatori a unei campanii de comunicare in care se vorbeste despre farmecul unei calatorii – Heineken Journey (mie unul cel mai mult mi-a placut clipul asta de sub link): destinatia e importanta, dar frumusetea este pe drumul pana acolo. Cu asta in cap si pe ultima suta de metri a unui deadline am decis sa-mi pun si eu imaginatia la incercare intr-o competitie pentru bloggeri: Calatori Legendari din Social Media.

Adica… cum adica?
Adicatelea sunt provocat de regulament sa dovedesc ca am stofa de calator legendar. Pe cal alb? In masina? Cu avionul ca sa nu pierdem timpul? Sau oricum, cu desaga in varf de bat mergand unde ne duce drumul? O sa revin pe acest subiect, pentru simplul fapt ca sunt cateva lucruri de povestit. Pana atunci vreau sa va uitati atent la clipul asta de mai jos, parte a campaniei Heineken Dropped (by the way, ieri s-a intors Bogdan Dascalescu dintr-o experienta d-asta). Mi-ar placea sa-mi spuneti daca v-ati vedea intr-o astfel de ipostaza. Si, eventual, daca m-ati vedea pe mine intr-o astfel de ipostaza. “De ce da” si “de ce nu” tin de orice raspuns serios. :)

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

6 Responses to Ce ar trebui sa scriu la revenire?

  1. Andrei Catalin says:

    Welcome Back!

  2. ab says:

    @Andrei Catalin Multumesc. Dar doar atat? Speram sa dai o mana de ajutor si sa-mi spui o parere.

  3. Mariana U. says:

    Că tot am ajuns cumva pe blogul tău și am mai și revenit, îti spun și eu: Bine ai revenit! Și mă bucur că ți-a fost dor! De ce? Personal cunosc termenul ăsta de a-ți fi dor de ceva sau de cineva, chiar dor nebun aș spune, e ca un fel de aspirație la împlinire care nu-ți dă pace, dar îți face bine. Cum îți face bine? Îți aduce aminte că trăiești, să zicem.
    Am impresia că semănăm deși e diferență considerabilă de vârstă între noi. Și știi de ce? și eu dacă sunt într-un loc care din diferite motive nu=mi place, în care nu mă mai regăsesc, devin necomunicativă, nemulțumită, nu-mi găsesc locul cum s-ar spune, n-am inspirație și nimic nu-mi place. Și spun și eu, trebuie să schimb ceva, altfel nu se poate.
    Ai pus o întrebare și iată ți-am citit-o și acum mă simt datoare să-ți răspund, chiar dacă nu ai pus-o pentru mine personal, așa pentru cititorii blogului, dar uite că mă număr printre ei. . Dacă vrei să pleci undeva în lume să fii cu tine însuți sau mă rog, cu oameni cu care te identifici, de ce tocmai acolo, e un loc extrem, temperaturi joase, e nevoie de multe. Avem și noi munții noștrii și încă foarte frumoși , dar și în lumea largă sunt destule locuri, și se pot face călătorii multe în diferite părți, chiar legendare, deși am așa un off când aud de călători legendari , în timp și spațiu, ca să spun așa, ca să încerc să fac o glumă, am calculat greșit, am numărat cumva greșit și m-au trimis în timp și spațiu de nu mă mai regăsesc…Numărasem unul, dar erau doi. De la numărătoare mi se trage!
    Dacă mă văd pe mine în ipostaza de a face o astfel de călătorie? Hm. Mi-ar place să escaladez munții în condiții de climă cât de cât normale, nu extreme, care să=mi permită să duc la bun sfârșit și să fiu cu o echipă, niște prieteni dragi, cărora să le dovedesc că pot și că vreau, cu care să respir aer curat , să privesc și să mă bucur de faptul că pot fi eu însumi. Pentru asta nu cred că trebuie să mă duc până în Alaska, avem și noi munții noștrii. Dar am văzut la televizor oameni care și-au depășit limitele și au făcut acest lucru și=mi dau seama cum s-au simțit. Pe tine te-aș vedea în asemenea ipostază, îți plac lucrurile deosebite, dar alege și tu ceva mai rezonabil. Ține cont de faptul că ai spus un mare adevăr Sigur destinația călătoriei e importantă, dar frumusețea constă în călătoria în sine, în drumul făcut până la destinație, în trăire.
    Dacă ești de părere că am scris prea mult sau prea prost pur și simplu nu posta comentariul, l-am scris pentru tine ca să știi că am citit și particip și eu. Nu sunt pasivă ca să spun așa….

  4. Andrei Catalin says:

    iarta-ma te rog frumos… sunt putin “disperat” cu mutarea ti-am scris pe twitter… si confuz… promit ca revin cu idei diseara.

  5. Andrei Catalin says:

    Deci, in primul rand, hahahaha :)))) amuzant tare clipul. recunosc, acum l-am vazut (ma simt m-ai bine, cred ca s-a mutat luna pe partea cealalata si mi-a lasat si mie putin spatiu de veselie – da sunt rac…).

    In al doilea rand… nu, eu nu ma vad facand asa ceva… sunt mult mult prea comod sa ma arunc intr-o astfel de aventura SINGUR… daca nu as fi singur, as fi mai mult decat ok :)

    in al treilea rand, habar nu am daca tu ai fi in stare… sincer, din cat “te-am citit” pe aici, eu zic un mare DA! pari neinfricat, infometat de aventura, si tot asa… dar, mi-ai zis candva, aici sau pe twitter, ca in realitate esti mai ciufut :D si nah… nu stiu ce sa cred…

    un singur lucru iti spun insa, daca vei face asa ceva, te rog, vreau sa vad tot filmul :D nu doar 6 minute :D si cred ca as vrea sa te vad in jungla undeva :D sau desert :D o zona inghetata si inzapezita cred ca ar fi prea usoara pentru tine… asa vad eu :D

  6. Pingback: Gandul de dimineata » Cea mai tare aventura.

Leave a Reply to Mariana U. Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *