… cum mi-a ajuns la urechi acest titlu, dar stiu ca mi-a rezonat intr-un fel in gand. Asa ca am cautat. M-am lamurit ca este un documentar artistic. M-am lamurit ca trebuie sa-l vad pentru simplul fapt ca muzica este ceva ce-mi place. I-as spune pasiune, dar pentru ca nu stiu sa cant la niciun instrument, mi-ar parea nedrept sa fac asta.
Iar cine asculta cu placere muzica nu cred ca nu a auzit macar o data si macar despre unul din numele astea: Jimmy Page, The Edge si Jack White. Daca n-ati auzit de niciunul, zic sa castigati 5 minute din viata voastra si sa va opriti din citit acum.
Acum ca am ramas intre noi, as vrea sa va zic atatea despre acest film, It Might Get Loud, dar nici nu stiu de unde sa incep. Ca productie, este tare fain. Imi aduce aminte de eleganta cu care BBC-ul face documentare. Eleganta asta se vede si-n cum e filmat Top Gear-ul spre exemplu, comercial desigur.
Imi trezeste regrete pentru ca nu m-am tinut de chitara cand eram mic. Imi vorbeste asa frumos despre 3 artisti atat de diferiti si totusi atat de uniti de ceea ce au facut in muzica prin chitarele lor. Imi spune ca muzica se simte, se exprima, se scrie, se improvizeaza. Imi demonstreaza ca putini din cei ce urca pe scena azi se pot numi artisti. Pentru cultura ta, insist, nu recomand, INSIST sa vezi acest film! Te va inspira si misca intr-un mod in care nu te astepti.
Sa ai o zi exceptionala intr-un mod total neasteptat.
Pingback: #sweetlullaby: Sa stiti ca… « Gandul de dimineata
Pingback: #sweetlullaby: Nu-mi place Bono… « Gandul de dimineata