Asta practic se poate incadra fara mari probleme la povete de viata, desi vorbim doar de o dimineata de weekend in care mi-am propus sa dorm si atat. Si nu mi-a iesit. Mai deloc.
Ieri dupa-amiaza am scris un material pe care l-am programat sa apara in aceasta dimineata pe blog. Poate fi considerat si o inselare a increderii celor care citesc, dar avand in vedere ca era un review despre un film vazut saptamana asta, nu poti spune ca povestea avea neaparat nevoie de proximitate temporala. Motivul pentru care am facut asta, era pentru a castiga timp pentru somn. A fost o saptamana solcitanta, aglomerata, dupa care, la varsta mea, as fi vrut sa ma recuperez. Aseara la ora 9, totul parea pus la punct.
De acolo insa s-au mai schimbat un pic lucrurile. Mai intai un scurt detur in drumul spre casa in Que Pasa unde am baut o caipiroska cum v-am mai spus si alta data. Apoi am baut-o pe a doua. S-a facut 12. Am ajuns acasa, iar plimbarea de la garaj acasa mi-a cam gonit somnul. Asa ca mi-am mai facut o caipiroska home made in care am pus si o capsuna. Concluzia este ca nu schimba in bine doar design-ul. M-am culcat pe la doua. Oricum aveam sa ma trezesc tarziu, deci planul statea in picioare. Si a stat pana la 8.30. Blocul de vis-a-vis isi pune izolatie termica. Inspirat din aceasta poveste de pregatiri de iarna, vecinul de pe diagonala fatadei, de la parter, a decis sa-si puna si el. Nu vreti sa stiti ce brusc faci ochi in momentul in care auzi zgomotul un roto-percutor in betonul peretului de la dormitor! Bineinteles ca am incercat sa ma culc la loc, dar regularitatea cu care se prind placile de polistiren pe perete este uimitoare, asa ca o data la 12 minute se dadeau alte doua gauri.
Morala e simpla. Iata cum un plan bine facut este distrus de un detaliu minor neglijat. E ca in viata.
Sambata spontana va doresc, pentru ca planurile ofera surprize.