Intriga
Aseara am insotit 2 prietene la plimbare de cumparaturi si documentare pentru frigidere. Am fost in Unirea. La etajul 3, mai intai in Flanco-ul care s-a dovedit a fi Altex si apoi in Flanco-ul care era Flanco. Orientarea nu este punctul forte al domnisoarelor in cauza.
Actiunea
Apoi, odata intrati in magazinul cu pricina care arata ca un tunel de vreo 500 de metri, chiar aproape de intrare am vazut un mouse mai scump decat stiam eu ca ar costa, dar daca tot eram acolo scuteam un drum. L-am luat cu mine pentru ca, nah, sa nu uit de el la intoarcere. Ne-am plimbat, am privit frigidere. Brieful spunea ca trebuie sa nu depaseasca 1800 de lei si sa fie gri. Another girl thing. Apoi a inceput o piesa ce mi-a captat atentia si i-am tinut ritmul cu degetele pe cutie. I-am aratat si un frigider ce-mi placea mie. Era bun, dar mai scump si nu avea “no frost”. Vanzatorul ne-a spus: “da, dar e facut in Slovenia”. Cum Slovenia nu e vreun Paris, fetele au mers mai departe, pana la capat. Se pare ca niste concluzii au fost trase, cum ca dincolo, nu la primul, era mai ieftin, asa ca am luat-o spre iesire.
Momentul culminant
Am povestit despre hote, plite, masini de spalat… vase, si televizoare 3D. Pentru ca ambele au spus ca 3D-urile le dau ameteli m-am ambalat sa le explic cum ca tehnologiile difera si uite ca Imax vs. Light si ca… biiip… biiip… biiip. La un sunet deschisa le-a fost calea celor de la paza si cum ma pregateam eu sa gesticulez, ma surprind si pe mine cu o cutie de mouse in mana. Iata ca si cand e cu mine pot sa-l uit undeva. Nu m-au batut, nu m-au tras de urechi. I-a bufnit rasul, asa cum m-a bufnit si pe mine.
Deznodamantul
Mi s-a explicat CA CAsa este in capatul alalalt. Am fost preluat de un vanzator care s-a oferit prompt sa ma ajute dandu-mi senzatia ca nu mai trebuie sa fac juma de km. Mi-a inregistrat produsul, dupa care mi-a spus ca ma pot duce la cuca macaii la casa si sa le spun doar numele. La frigidere, ca sa nu le cari dupa tine pentru scanare, e utila functia, la mouse-i, not so freakin’ ever. Ajung la casa, intind cardul, dsoara face ochii mari si-mi zice: “nu puteti plati cu cardul aici. doar in partea cealalta… adica la mijlocul magazinului”, a completat ea vazand probabil ca mi-am schimbat privirea zambitoare si luminoasa. Am mai facut 500 de metri si dupa vreo o plimbare de 2km pe la Flanco mi-am luat mouse.
Acum sper sa nu-l uit, nefiind legat, pe vreun birou asa cum am uitat de el cand il tineam de coada prin magazin. As vrea sa stiu daca nu-s singurul care a patit-o, ca sa nu ma simt intr-un fel si azi. :)
Am patit ceva asemanator la Sibiu, intr-un an. Am intrat intr-un butic de la colt, in timpul unei plimbari cu gasca, ca sa ne luam cate ceva de rontait. Eu am luat un pachet de biscuiti si, din instinct, l-am bagat in buzunar (era iarna, frig chiar si in magazin). Ceilalti se pare ca se razgandisera intre timp si nu si-au mai luat nimic, iar eu, senina, cand am vazut ca ies toti, am uitat sa ma opresc si la casa. Mi-am dat seama ca am in buzunar biscuitii pe presul din fata magazinului. Am cascat ochii, am apucat sa zic un “bah…”, iar o prietena si-a dat seama, m-a luat de mana si am fugit ca bonnie & clyde. No regrets, though, biscuitii au fost buni :D
Uite asa se transforma postarea de azi intr-o rubrica de autodenunturi. Larisa, your secret is safe here! Nu citeste prea multa lume. :)
si oricum, daca ma duce cineva la tribunal, voi pleda pentru nebunie temporara.
Larisa acum ca ai marturisit sau atunci ca n-ai platit? :))