E pentru cin-se nimereste.

Eram pregatit sa scriu una-doua vorbe despre ACTA in aceasta dimineata, dar un mesaj revoltat al Andreei, trimis aseara m-a agitat si pe mine si m-a facut sa ma gandesc ca ACTA poate fi oprita si maine. In primul rand ma bucur sincer ca am fost printre cei atentionati. Se pare ca am lasat o impresie buna la colaborarile anterioare.

Gandul din aceasta dimineata se indreapta catre colegii contemporani pentru care “Gogule, probleme mah?!” a devenit un inside joke de exeptie. Si catre un motor de cautare caruia i-as parafraza: “Google-ule, n-ai uitat nimic, mah?!“. Ca de la muncitorii din televiziuni nu mai am nicio pretentie in legatura cu jurnalismul sau valorile romanesti, asa ca pe ei ii iert din prima, ca n-ai cu cine. Antena vietii facea editie speciala cu ziua lui Mihaita Nesu, ocazie de-o paralela buna pentru a compara sistemele sanitare din Olanda si Romania, si de asemenea de a mai acuza un pic in stanga si in dreapta. Toate astea, in seara zilei in care puteam rememora, de exemplu, ziua de nastere a lui Constantin Brancusi. E drept ca acesta din urma nu a fost contemporan cu niciunul dintre noi si n-a jucat nici la vreo echipa importanta. Pandurii Tg. Jiu au ajuns doar in ultimii ani prin divizia A.

Celor mentionati mai sus le-as atrage atentia asupra unor probleme pentru a evita orice confuzie pe viitor. In primul rand, Coloana Infinitului nu este partea anatomica in jurul careia se danseaza Ai Se Eu Te Pego. In al doilea rand, Poarta Sarutului nu este chestia in fata careia te pupi cu consoarta conjuncturala pe 14 Februarie la mall. Pe toti cei care nu stiti despre ce vorbesc, va invit sa luati loc la Masa Tacerii si sa mai deschideti gura cand va intreaba cineva ceva.

As vrea sa inchei cu un citat din vorbele celui care s-a nascut pe 19 Februarie 1976 (Later edit: da, nu este o greseala, ci o capcana. Chinezu a citit primul cu atentie, iar mai apoi Cris. Multam frumos, dragilor, for proving a point!), nu de alta, dar ne mandrim cu el doar cand ni-l aminteste vreun strain.

Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor.