Nu-s un obisnuit…

… al teatrelor. Recunosc. De fiecare data cand merg imi spun ca ar trebui sa incerc mai des. Cum spuneam ieri, aseara am fost la teatru si n-a fost deloc usor de uitat. N-am sa uit la urmatoarele alegeri cum ca la Palatul Copiilor nu ai unde sa parchezi. Am ajuns acolo la ora 19 si pana la si 45 m-am invartit in zona dupa un loc sa-mi las masina. 2 strazi mai incolo firma agreata de Piedone ridica masini de la Piata Timpuri noi. Ca urmare, am intrat in sala cu 15 minute mai tarziu, deci nu ma intrebati cum a inceput povestea. Pentru cei ce au fost in sala, la mine a scartait usa salii :) Scuze! Apoi, nimerind direct in biroul doctorului (piesa e cu-n doctor, aviz amatoarelor), m-am prins totusi cu cine trebuia sa tin asa ca am luat loc, la galerie, pe trepte, pentru ca un domn dornic de corectii si justitiarisme d-astea s-a lasat greu induplecat sa lase sa intre niste cunoscuti pe randul unde aveam bilete. Eu n-am mai insistat. O dovada ca am fost tarat si acum la teatru este ca am aflat titlul piesei dupa iesirea din sala, dar asta nu m-a facut sa nu rad cu pofta la “eu cand zic nimeni,… exagerez“, sa aplaud cand “am scapat de sasaiala, nu-i extrrraorrrdinaarrr?” si sa solidarizez la “va enervati asa de la un ciucurel?“. Cica a fost si premiera. Pe net am gasit informatii contradictorii despre spectacolul celor de la Metropolis. Chiar si asa, m-am simtit onorat ca am fost acolo asa ca am aplaudat “cu toate mainile” la fiecare din cele 4 iesiri la aplauze ale distributiei.  N-ar fi rau sa-l vedeti, asa, de descretire!

O zi de aplaudat sa ai!

PS: Cine-mi mai recomanda si ce?