Exista, desigur. Nu-l vezi sau intalnesti in fiecare zi, dar El este acolo. El, adica frumosul. Si tare-i placuta senzatia cand dai nas in nas cu El si nu stii ce sa faci, ce sa spui, cum sa reactionezi. Iti vine sa fugi pentru ca e prea frumos sa ti se intample tie sau sa ramai si sa nu-ti mai pese de nimic.
Putem vorbi aici de cel mai frumos loc pe care l-ai vazut. Ma tot gandesc de aseara la asta, dar n-am reusit sa incropesc un top cu un castigator clar. La mine locurile alea s-au legat de niste momente. Fie ca e vorba despre un rasarit vazut din varf de munte, fie ca e un apus vazut de pe coasta litoralui bulgaresc, toate au avut un farmec aparte pentru ca s-au sincronizat cu un moment si o incarcatura speciala.
Poate fi cel mai frumos moment. Un prieten imi spunea ca si aici e greu de ales. Si e bine sa ai de unde sa alegi. El imi spunea ca ar fi acela in care-ti tii pentru prima oara copilul in brate. Probabil. N-am copil, deci nu pot decat sa-l cred. Poate este acela in care reusesti sa te autodepasesti si sa realizezi ceva care-ti schimba complet increderea in fortele tale. Poate este acela in care auzi primul “te iubesc” ce-ti este adresat.
Chiar si un “te iubesc” poate fi cel mai frumos compliment. E clar ca totul unitar pe care-l reprezinti a reusit sa fie cel mai bun pentru sufletul cuiva. Cel mai frumos compliment poate fi si unul pe care-l faci. Sau poate fi chiar starea cuiva ce-ti sta alaturi. Acum ceva vreme am auzit spunand pe cineva “e minunat ce simt acum“. Mi-a ramas intiparit in memorie si-l pot reauzi oricand. A fost inaltatoare senzatia, mai ales ca nu era vorba despre vreun varf al unei relatii, ci doar concluzia unei dupa-amieze peste medie. Cand am auzit “minunat” din nou acum 2 zile, m-am blocat. A fost dublarea unui moment pe care-l credeam unic.
Cel mai frumos exista, iar ca o concluzie: s-ar putea sa te mai vezi cu el. Nu l-ai pierdut dupa prima intalnire.