Macar o data in viata.

Macar o data in viata ar trebui sa ti se intample asta. Am zis. Si acum sa va spun si despre ce vorbesc, ca sa fie clar si pentru voi. Aseara a fost meci. Meci la care am fost mai concentrat probabil decat era cazul si n-am auzit telefonul. Acest fapt a generat o serie de probleme. Rezolvabile, sper.

Azi dimineata, am deschis ochii, am aruncat o privire in stanga si-n dreapta, una pe net unde e numai fotbal, regrete, suspine si acuze si un mesaj. Mesaj care nu-i despre fotbal este despre mine. Mesaj care m-a ingenuncheat de coplesire si obligatie. De putere si emotie. Era un mesaj de bine. De prea bine. Era o incununare sau o rasplata pentru ca undeva, in trecut, am facut cu pasiune ceva in care am crezut. Un mesaj de confirmare si de apreciere. Nu aveti idee, iar daca aveti ferice de voi, ce am putut sa simt cand l-am citit si recitit.

Daca viata ta trece fara ca cineva sa-ti multumeasca doar pentru ca existi, cred cu tarie ca ai trait degeaba. Eu pot sa mor linistit acum.

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

10 Responses to Macar o data in viata.

  1. sadAngel says:

    De ce nu sunt de acord? Pentru ca sunt convinsa ca undeva, la un moment dat de-a lungul vietii, cineva trebuie sa-ti mai fi spus ceva similar: “esti minunat!”, “ma bucur enorm ca te-am cunoscut”, “iti multumesc ca esti tu si ca ai fost langa mine!”… etc. Acestea te-au ingenuncheat de emotie?… Se pare ca nu.

    Dar nu pot sa cred ca nu ti s-a mai intamplat niciodata sa primesti apreciere, incredere, putere… FARA sa fi facut neaparat o fapta buna, ci pentru simplul fapt ca existi.

     

    Am observat ca multi dintre noi facem asta: alegem sa uitam sau sa nu luam prea mult in seama lucrurile bune si incurajarile constante din partea celor dragi si apropiati, dar in schimb aprecierile venite din partea unor relativ straini conteaza mult mai mult in ochii nostrii. Suficient cat sa spunem ca tine “acum pot sa mor fericit” (?!)

     

    Dupa ceva analiza a mea si acelor din jur, constat de ceva vreme ca povestea asta cu confirmarea si aprecierea este o spirala cam capricioasa.

     

    …Inca ceva: care este legatura intre problemele din cauza faptului ca n-ai auzit telefonul si mesajul primit de dimineata?

  2. Nicoleta says:

    M-am gandit mult pana sa ma decid,daca iti voi scrie sau nu un comentariu la gandurile de astazi.Cred ca nu sunt cuvinte doar sentimente si stari.M-am bucurat pentru tine ca ai trait asemenea clipe si-ti doresc sa crezi in continuare in tine si in ceea ce poti face.Si nu,nu poti muri linistit acum,trebuie sau mai bine zis ai obligatia,sa mai faci si pentru altii asemenea fapte!Si pe mine m-a impresionat cineva cand m-a sunat si mi-a spus ca sunt singura persoana cu care vrea sa vorbeasca atunci pentru ca am fost singurul om care i-am dat curaj si incredere ca poate face ceva,ca l-am ajutat intotdeauna fara sa-l critic sau sa-i pun tot felul de intrebari stanjenitoare.Cand s-a terminat convorbirea,am simtit ca, dupa ce nu voi mai fi,voi ramane macar in amintirea unui singur om.

  3. ab says:

    sadAngel, multumesc pentru primul tau comentariu aici. Este dreptul tau sa nu fi de acord. N-am incurajat niciodata ca detin vreun adevar absolut si perspectivele din care fiecare vede lucrurile sunt strict bazate pe experienta personala precedenta. Da, mi s-a spus ca “sunt minunat”, fix cu aceste cuvinte, insa imediat dupa am fost parasit. Not the greatest moment of my life, I admit. Poate si pentru ca avem tendinta, observata in general, ca dupa un astfel de compliment sa urmeze un “,dar…”. Acum vorbesc tot din experienta proprie.

    Despre luat sau nu in calcul aprecierea sau incurajarile apropiatilor, ce pot sa-ti spun? Cand tii la cineva este de asteptat sa-l incurajezi, nu? Si astfel poti crea o asteptare sau obisnuinta. Este ca un multumesc protocolar repetat obsesiv de catre cineva cu care-ti petreci 12 ore pe zi. Ajunge sa se subinteleaga cumva si parca nu mai simti o bucurie sa-l auzi. Asta nu inseamna ca nu ai dreptate si ca ar trebui sa apreciem si sa ne bucuram mai mult de cei apropiati si de o vorba buna spusa de ei.

    Legatura intre telefon si mesaj s-a petrecut doar in capul meu. Mai complicat de explicat si nerelevant in discutia de fata.

  4. ab says:

    Nicoleta , ma bucur mult ca ai decis totusi sa ne spui ce gandeai si ce ti-ai amintit. Atunci cand te astepti mai putin, atunci sunt mai dulci surprizele. Nu e vorba de preferinta personala, cred ca este vorba despre natura lucrurilor. Nu pot sa fiu de acord cu “obligatia” despre care vorbesti. Stii foarte bine ca “poti muri fericit” este o expresie care nu se refera decat la superlativul unei multumiri/senzatii. De ce sunt obligat sa fac fapte bune si pentru altii? Te rog, explica-mi asta.

  5. Andrei Catalin says:

    Andrei, domnule, ai inceput tare sezonul asta. nu imi dai nici o sansa sa comentez. posturile tale sunt mult prea complexe pentru mintea mea simpla. doar citindu-le ma lasa fara cuvinte. de unde le scoti, nu stiu. dar sunt bine venite. nah ca nu se intelege nimic.

  6. ab says:

    Andrei, multam mult de aprecieri. Un pic de rabdare, ca o sa-mi treaca :)

  7. Andrei Catalin says:

    NUUUUU! lasa ca e bine asa. imi aminteste de motivul pentru care citesc acest blog :)

  8. Nicoleta says:

    Dar nu trebuie sa fii de acord cu tot ceea ce-ti propun sau sugerez eu.Iar la intrebarea ta,ti-as putea raspunde,ca asa este crestineste sau ca sa mai simti si alta data, ce-ai simtit atunci.Dar ar fi prea simplu si nu raspunsul asta il astepti.Eu cred ca ai un fond bun si daca ai facut lucruri,fapte bune,vei mai face!De ce?Din aceleasi motive pentru care le-ai facut si pana acum.De ce obligatia?Pentru ca ceilalti au asteptari de la tine si atunci esti “obligat” sa nu-i dezamagesti si sa fii cel putin la nivelul asteptarilor lor si pentru ca asa i-ai obisnuit.De ce cred eu ca ai un fond bun?Am … dedus din gandurile tale ca nu prea iti place sa stai deoparte,ca-ti pasa de ceea ce se intampla in jurul tau si ca vrei sa indrepti,atat cat poti si cum poti tu, ceea ce crezi ca este inutil,urat,daunator sau de prost gust.

  9. Aura says:

    @sadAngel:
    Ceea ce un om traieste in interiorul stie doar el.
    Ai dreptul sa critici sau sa fii in dezacord? NU.
    Ce poti face? Sa intelegi ca asa functioneaza sau ca o serie de factori (interiori si exteriori) au rezonant sau nu cu el.
    Nu face sens? Poti sa o consideri ca pe o chestie de gust/preferinta, dar tine cont ca ceea ce se petrece este mult mai complex.
    Cand un multumesc te poate ingenunchea de emotie?

    a. Cand nu te astepti si din punct de vedere emotional ai nevoie de o confirmare, de o asa zisa “mana intinsa”, sau chiar ai nevoie de dragoste (in diferitele ei forme). Ce face interiorul tau sa traiasca mai intens acest mesaj este tocmai faptul ca celalalt nu cunoaste starea ta emotionala si nici nu este in apropierea ta pentru a o percepe.

    b. Atunci cand ajutorul pe care tu l-ai oferit nu a fost tangibil si nici nu ai facut ceva pentru el. Este ca si cum ai merge pe strada, pe acelasi drum spre casa, pe care il parcurgi cel putin de luni pana vineri si un individ apare in fata ta si iti spune: “Stii, pentru 2 secunde zambetul tau mi-a inseninat ziua. Iti multumesc.”

    In aceste cazuri vei fii in acord cu Andrei sau macar aproape de ceea ce el a simtit pentru a-l intelege?

    Cat despre aprecierile pe care le primim poate ca uneori mai des alteori mai rar si nu avem ochi sa le vedem sau sa le tratam cu importanta corespunzatoare, primele au devenit ticuri iar cele din urma nu le-am primit la momentul potrivit (dupa prea mult efort sau prea multa dezamagire).

    Avem dreptul sa criticam, sa fim in acord sau in dezacord cu orice dar nu cu sentimentele pe care o persoana le traieste, putem in schimb sa intelegem ce l-a determinat sa simta.

    Cu drag,
    A.

  10. ab says:

    Nici nu stiti ce bucurie e pentru mine, ca autor, sa vad ca pe o pagina pe care eu imi astern ganduri mai mult sau mai putin aleatorii, se intalnesc oameni inteligenti ce nu se cunosc si dezbat idei, fac schimb de pareri. V-as multumi, dar as fi prea pe subiect. :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *