Stiu ca sunt o groaza de exemple, dar cand ai la dispozitie o serie de actori destul de faini mi se pare ca trebuie sa te chinui un pic.
Totul incepe de la scriitura. Ai o idee care ti se pare geniala. O scrii pe fuga si treaba e “rezolvata”, dar nu e chiar asa. Tu ca scenarist nu poti strica nu film, nu de alta, dar trebuie sa vina o minte luminata cu un producator care sa zica ca ideea ta e buna si sa o cumpere. Deci producatorul e de vina. Desi, regizorul ar avea un ultim cuvant teoretic asupra a ceea ce va ajunge pe ecrane, deci niste corecturi pe unde scartaie ar putea fi facute. Deci acolo unde scartaie pe ecran e vina regizorului, nu?
Dar unde ai putea gresi intr-un scenariu? Well, peste tot. De la dialoguri tampite pana la neverosimilul situatiei. Si nu vorbim de SF-uri aici. Mai poti gresi la baza, adica la ideea povestii in sine. Hai sa iti dau niste exemple proapete in memoria mea. De exemplu, daca vrei sa distrugi SUA trebuie doar sa cuceresti Casa Alba si 3 oameni. Ca sa cucereti Casa Alba ai nevoie de un avion de transport, de vreo 50 de oameni, doua masini de gunoi cu tunning de mitraliere de tanc si vreo 13 minute. La durata i-am crezut pe cuvant ca nu m-am uitat la ceas. Si tot sistemul de aparare al Casei Albe sta intr-un singur om. Daca-l prinzi in concediu, s-ar putea sa-ti iasa planul la virgula.
Daca nu ti se pare nimic in neregula cu cele de mai sus, iti mai spun doar 2 lucruri: 1. Un elicopter militar poate fi urmarit doar daca are un dispozitiv de urmarire si 2. Mergi sa vezi Cod Rosu la Casa Alba. Trailerul e foarte bine facut. De film nu au mai avut timp.