Am vrut sa scriu…

… acest post aseara, dar as fi fost mult prea incantat. Nici acum, dupa aproape 12 ore de somn nu pot spune ca mi-a trecut entuziasmul provocat de primul downhill din viata mea. A mai fost insa atenuat de diferite efecte. Dar s-o luam cu inceputul.

M-am hotarat la ispita unui prieten sa dam o tura cu biclele la munte. Asadar dupa cateva zile de pregatiri cu schimbat cauciucurile cu unele de 2.2 si 2.3 la Surmont, cu luat casca de la Decathlon si camere de rezerva, ieri dimineata ne-am pus biclele-n bena si am tulit-o spre Valea Prahovei. Aveam in cap sa ne oprim in Busteni pentru a urma jumate din acest traseu. Adica o telecabina pana la Babele si de acolo o coborare sanatoasa pe la Pestera, spre Bolboci si apoi din nou Busteni. Planul de acasa a fost valid doar pana la coada de vreo 50 de m la telecabina din Busteni. Dupa spusele dlui de la parcare, aveam sa asteptam vreo 2 ore. Asa ca am facut un backup plan pe loc si am zis Poiana Brasov. Dupa o mica dezimformarea in timp ce urcam din Rasnov pe traseul de VTM, am ajuns acolo si scor mai bun la bilet, nu coada, ba mai mult si un traseu de coborare din postavarul care arata foarte bine din inaltul cablului de la cutia asta de urcat. Realitatea insa avea sa se schimbe un pic.

Coborarea la inceput a avut ceva hopuri pentru ca in grohotisul de la plecare nu prea puteam sa stam pe bicicleta nici eu si nici colegul de kamikaze. Dupa vreo 50 de metrii coborati mai mult cu cate un picior pe jos si mai multe ajustari de sa, pana la minim, am inceput sa rezistam pe panta abrupta. Tot atunci am constatat ca frana mea spate urma sa fie depasita de situatie. Dupa o prima coborare cu vreo 3 pauze, in care am parcurs vreo 3,5km in 12 minute, a urmat a doua coborare, pentru ca nu-i asa, stiam despre ce e vorba si discul meu de frana de pe fata inca nu se inrosise. Mi-am dat drumul ceva mai tare, insa pe la jumatea traseului mi-a fugit roata spate cam ciudat si am constatat ca aveam pana. Pauza de 15 minute, mozoleala mare de ulei pe maini si 200 de pompe and I was ready for another one. La a treia coborare solicitarea bratelor avea sa-si spuna cuvantul si am fost foarte aproape sa zbor peste ghidon in vreo 2 randuri si peste un bustean in prapastie o singura data. Toate astea in primii 500 de metrii. Apoi, a urmat o a doua pana la aceasi anvelopa spate. Brusc entuziasmul mi-a fost diminuat serios. Am coborat apoi mult mai incet si mai atent.

Tehnic vorbind am rulat cu o viteza maxima de vreo 45km/h pe unele portiuni, zgaltaiala iti termina incheieturile mainilor, iar faptul ca nu puneai fundul pe sa deloc era bine pentru fund dar teribil pentru picioare. Penele le-am facut in ambele cazuri pentru ca mi se reteza valva camerei din cauza deplasarii cauciucului pe janta determinate de forta mare de franarile extreme. Discul fata s-a inrosit la a 3-a coborare insa nu pare sa se fi deformat.

Aventura nu s-a terminat aici pentru ca dupa doar 40 de minute de coborare efectiva pofta doar ce ne venise. Asa ca din Poiana am decis sa coboram spre Rasnov si sa viram dreapta pe drumul care se intoarce in Poiana prin padure. Iesirea din padure se face chiar la indicatorul de intrare in localitate de pe drumul ce urca din Brasov. Un traseu ok, dar cu multe spatii deschise unde soarele iti afecta serios performantele de pedalare, cu destul noroaie dar care puteau fi tresute in sa, si cu o panta destul de solicitanta la final.

In total am facut vreo 35 de km, iar azi resimt dureri in locuri destul de rasfirate: palme, incheieturi, coate, umeri, genunchi, coapse, si chiar si gatul ma tine un pic.

How was your day? :) Iti doresc o continuare de sambata pe gustul tau.

PS: Am postat mai postat vreo 3 poze si aici.