Auto-privitul…

… in oglinda nu ne este suficient pentru o evaluare exacta. In oglinda, in mod firesc, te vezi mai frumos, mai destept, mai-mai.

Aseara am fost intrebat de un taximetrist foarte vorbaret daca-mi place Timisoara si i-am raspuns sincer ca da si ca sunt indragostit de acest oras inca din 2003 de la primul contact cu el. S-a mirat si m-a intrebat de ce. I-am explicat ca oamenii sunt altfel, orasul are o identitate aparte si ca toate astea fac din el un oras cu personalitate. Oamenii sunt mandrii ca sunt Timisoreni iar asta ii face sa aiba ceva mai multa grija cand e vorba despre orasul lor. Bucurestiul nu are aceasta personalitate pentru ca este un conglomerat de lume adunata din diverse zone ale tarii, lume, care nesimtindu-se “acasa” nu mai pune suflet. Este ca atunci cand stai la hotel sau conduci masina de firma, inevitabil, iti pasa mai putin.

Exista iata si reversul medaliei, lucru extrem de intalnit la romani. Noi cand ne privim in oglinda ca popor suntem extrem de critici (avem suficiente motive), dar ne si complacem. Timisoreanul era obisnuit cu Timisoara asa ca nu i se mai parea asa speciala. Litoralul nu ne mai place asa ca mergem in Grecia, muntele nu e mai frumos ca ala din Austria si lista poate continua. Le-am primit pe toate fara sa ni se ceara nimic in schimb si acum nu stim sa le apreciem si uitam cum e sa ravnesti sa ai o tara frumoasa.

Sa ai o zi in care sa te bucuri de fiecare loc prin care treci.

PS: daca am gresit cu ce am spus mai sus, rog sa ma corectezi. Daca nu am gresit, rog sa aduci si tu argumentul tau cu locul frumos care-ti place la Romania.

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *