Acum, ca am…

… incheiat o aventura de 6 zile si 3400 de km prin Romania noastra cred ca sunt indreptatit sa trag niste concluzii punctuale. Nu am sa generalizez prea tare pentru ca la 500+ km pe zi nu este tocmai un ritm ideal pentru analiza.

Pentru a nu lungi foarte tare treburile am sa enumar aceste concluzii cu liniuta de la capat si la fiecare voi explica, dupa caz:
nu formele geografice fac diferenta intre oameni, ci mostenirea trecutului (sau acel “heritage” cum o spun englezii). Ardealul este mai frumos, cel putin la prima vedere si auzire pentru ca aici oranduirea impusa de vestici in anii de dominatie isi pune amprenta si azi. Ma refer la ordinea si disciplina din organizarea comunitatii, dar si la bunul simt, rigurozitatea si dorinta cu care primele sunt puse in practica de locuitori.

Banatu’i fruncea, cum recunostea discret taximetristul timisorean cand i-am spus de mandria locuitorilor cu privire la orasul lor. Bucurestiul nu poate fi niciodata asa si pentru simplul fapt ca bucuresteni sunt doar poate 30% din cei ce isi impart capitala zilnic. La asta se adauga o groaza de alte motive.

orice padure are uscaturi. Am interactionat cu probabil 100 de persoane cam de acelasi profil social, iar diferentele intre ei sunt uriase. De la oameni calzi care te primeau cum stiau mai bine pana la acrituri care te priveau ca pe un sclav. Cu greu m-am abtinut sa-i pun la punct pe acestia din urma.

brandul nostru de tara este un pic pe langa realitate. Tara noastra, chiar si in zonele cu turism dezvoltat (nu ma intrebati care sunt alea ca nu stiu) nu are nici pe departe aspectul unei gradini in care sa-ti faca placere sa te plimbi. Frumusetea tarii este data de relief si de modul uluitor in care unele zone s-au conservat cu traditii, obiceiuri si rezistenta la tehnologie. Tara asta ofera cadrul perfect pentru excursii individuale sau in grupuri mici si fara amenajare si aranjamente premium. ‘A bite of past’ suna mai conform cu realitatea. Nu de alta dar tuturor ne place sa ne vaitam ca suntem in urma.

din Arad pleaca un tramvai. Sau o linie. Nu stiu unde duce dar in drumul spre Deva ne-a condus vreo 20 de km. Nu cred nici ca se intoarce pentru ca nu era cu dublu sens :D

Orice asemanare cu realitatea face din acest post un articol relevant pentru subiectul abordat.

Sa ai o zi in care sa iei lucrurile asa cum sunt.

PS: nu stiu daca are sens sa va reamintesc sa please, rate, share and comment! We have the technology, you know! :)
PS2: in caz ca esti pasionat de desene, aici gasesti si traseul pus pe harta. O mica inadvertenta apare intre Drobeta si Orsova (lu’ Google Maps nu-i place acel drum).

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , . Bookmark the permalink.

0 Responses to Acum, ca am…

  1. Dana-Maria says:

    foarte adevarate lucrurile pe care le spui tu mai sus. cel mai tare ma doare brandul de tara care nu exista. de cand sunt in Belgia ma stradui sa promovez aceasta tara cum pot si eu.
    tocmai am facut program pentru Revelion 2011 in Bucuresti pentru un cuplu, constatand cu stupoare ca nu prea exista astfel de programe.
    particip la organizarea unui eveniment cu specific romanesc ce va avea 100 de participanti. o sa cunoastem Romania in imagini si o sa luam contact cu cateva date interesante despre Romania, o sa servim antreuri romanesti si o sa degustam vin si o sa ascultam muzica lui Gheorghe Zamfir si Rapsodia Romana. poate 20 din cei 100 o sa povesteasca mai departe despre tara noastra si cativa o s-o si viziteze.
    am invatat de ceva vreme ca cea mai buna promovare este ‘word of mouth’…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *