Singurul regret…

… dupa ziua de ieri a fost ca am vazut meciul Oltchimului de la Valcea fara sonor. Mi-ar fi placut sa si simt pulsul acelei sali arhipline. Glumeam pe Twitter ca stau intr-un bar si ca astept o bere si o calificare. Berea a venit putin dupa inceputul meciului si aproape ca am uitat sa beau din ea, semn ca asteptam mai tare calificarea. Si a venit. Ieri nu s-a putut, dar la finala nu voi lipsi no matter what. Daca pui peste meciul de handbal si performanta rasunatoare a lui Lucian Bute, care sambata noaptea si-a pastrat centura si dupa al 5-lea meci din postura de campion mondial en-titre, ajungi la o concluzie clara: a fost un weekend din acelea, putine ce-i drept, in care se umfla mandria nationala in noi. E placuta senzatia si amar rau gustul cand iti dai seama ca aceasta mandrie nationala traieste in proportie covarsitoare doar prin intermediul unei maini de sportivi. Poate dupa Let’s do it Romania vom avea si un motiv de a ne mandri cu ce facem noi toti nu doar compatriotii speciali care au ajuns undeva prin multa munca.

Si ca tot vorbeam de munca, sa-ti inceapa saptamana bine!

PS: de abia aseara am vazut meciul lui Bute si m-a uimit stapanirea de sine in fata unui pugilist care in repriza a 3-a chiar brava teatral dupa primele lovituri reusite ale romanului. Pentru cei ce nu au vazut meciul am gasit ceva aici.