O zi ca alea.

Ziua buna se cunoaste de dimineata. Prin extinderea acestei reguli, orice ce alt tip de zi se cunoaste inca de dimineata. La fel si zilele alea in care nu ai chef de nimic. Si nimic nu-ti provoaca o reactie.

De-a lungul celor 3 ani de cand imi tot public gandurile relevante ale diminetii (relevante pentru mine, nu si pentru tine) am invatat multe lucruri despre obisnuinta, despre rutina, despre licarirea din privire, despre pasiunea pentru un subiect anume, despre principii in care crezi, despre neputinta si despre amaraciunea gandului ca nu poti face mai mult, ca nu poti sa corectezi ce vezi ca merge prost in juru-ti.

In cei 3 ani de cand imi tot public gandurile mele m-am tot intrebat care sunt gandurile voastre, ale celor care cititi din cand in cand ce scriu pe aici. Am suferit cand n-am vazut reactie si o asteptam, m-am intristat cand am vazut reactie si n-o meritam.

In cei 3 ani de cand imi tot public gandurile devreme am invatat ca sunt si zile in care nu vrei sa spui nimic.

PS: Pe 1 Ianuarie 2010 explicam de ce ma apuc sa scriu la ora la care altii dorm. S-au cam schimbat lucrurile de atunci.

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *