Atunci cand nimic nu mai conteaza.

Stiu, pare ultra-dramatic titlul, dar asteptati pana la final, nu scriu mult insa as avea o idee de subliniat.

Preocuparile prioritare
Gandul mi-a zburat in aceasta dimineata la modul in care decidem sa prioritizam ceea ce facem si mai ales la perioadele in care decidem extrem de constient si voluntar ca un aspect din viata e mai important decat toate celelalte. Sunt sigur ca ati trecut prin perioade de acest gen in care proiectul de la serviciu devenea extrem de important incat 16 ore la birou vi se pareau putine sau in care renovarea casei sau mai stiu eu ce alt lucru va tinea mintea ocupata si va limita timpul. De cele mai multe ori in astfel de situatii nu constientizam cat de mult ignoram restul. Prieteni pe care nu-i mai suni, parinti pe care nu-i vizitezi, plimbari in parc pe care nu le mai faci, oameni dragi carora nu le mai acorzi atentia pe care o merita sau de ce nu, animalele de companie care tanjesc dupa o farama din timpul tau pentru a fi mangaiate sau obosite in jocul lor favorit.

Daca as spune despre astfel de perioade ca sunt inevitabile e ca si cum as incuraja un astfel de comportament si mi-as spune, scuzandu-ma singur, cum ca e ok sa faci asta din cand in cand. Despre situatiile in care faci asta ca sa fugi intentionat de o parte din viata ta o sa vorbim intr-un episod viitor. Pana atunci va arat cum unii din viata noastra isi fac de lucru si fara noi.

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *