… explic ceea ce pentru unii a parut doar un soi de iesire la mall pentru a ma vedea lumea cu ultimii bascheti achizitionati. Inca de duminica, am afisat pe Facebook si Twitter in loc de avatar o imagine cu steagul Japoniei.
Cand eram mic urmaream cu mare interes filmele cu samurai. La acea varsta atat stiam despre Japonia: codul onoarei si luptele pentru bine. Cand altii se visau astronauti eu visam sa devin un samurai, daca nu cu fusta aceea, macar ca si gandire.
Prin liceu parintii unui prieten mergeau de 2 ori pe an acolo si povesteau lucruri incredibile despre modul in care sunt crescuti si educati, despre modul in care se organizeaza si despre realizarile tehnologice. Aici a fost momentul care a declasat curiozitatea si admiratie pentru acest popor.
In ultimii ani, admiratia a crescut, la fel si constientizarea faptului ca sunt 3 popoare in lumea asta, pe care le admir pentru ceea ce au facut in istorie si pentru modul in care s-au dezvoltat. Alaturi de japonezi, au loc in lista olandezii si britanicii. Am ajuns sa-mi cumpar si masina japoneza, insa am ajuns sa fiu dezamagit, nu atat de masina in sine, cat de romanii care isi bat joc de aceasta marca in Romania.
Ce cauta steagul Japoniei pe profilele mele? Este modul in care am decis sa-mi arat atasamentul fata de ei, intr-un moment extrem de greu, moment pe care sunt convins ca-l vor depasi si vor renaste din acest punct, pentru ca asta stiu ei cel mai bine sa faca: sa treaca peste greutati.
Sa ai o zi cu forta de depasire a obstacolelor.
In cazul in care o parere personala are nevoie si de argumente concrete, aveti aici unul: http://www.inquisitr.com/101012/japanese-workers-fix-earthquake-demolished-road-in-days-pic/
Dar de ce nu ti-ai aratat atasamentul fata de ei si in momentele de bucurie? In momentele cand ei sarbatoreau si se simteau bine?
Pentru ca tot mi-ai comentat pe blog ca as avea un punct de vedere cam “ingust”, hai sa-ti spun cum mi-am aratat eu atasamentul fata de ei, si anume donand putin din putinul meu, cativa banuti, cat mi-am permis. Putin cu putin se face mult. http://www.crucearosie.ro/news/243/34/Apel-umanitar-pentru-victimele-cutremurului-din-Japonia.html Si cu siguranta dorm mai bine noaptea stiind ca am facut ceva pentru ei. Arata-mi tu un japonez care se va bucura ca ti-ai pus tu poza la avatar cu steagul lui ;)
No offence, ok? E doar un punct de vedere, asa ingust cum e, dar e al meu :)
La bucurie se aduna toata lumea. Prietenul insa se spune ca se cunoaste la nevoie. Eu am vorbit in acest post despre admiratia pe care o port acestui popor. Admiratie pe care am decis sa o manifest asa, iar tu ai decis sa donezi niste banuti. Gestul tau este unul de admirat. Steagul Japoniei la avatar nu este pus pentru a il vedea un japonez si a se simti bine descoperind asta. Cunosc unul singur, iar acela este in UK. Avatarul asa lipsit de bun simt cum e el are rolul de a deschide ochii si altora despre problemele pe care un popor le are acum, altora care probabil ca din ignoranta sau prea multa concentrare pe viata lucruri marunte rateaza sa vada poate cea mai tragica situatie cu care vom fi contemporani.
Nu contest ca intentiile n-ar fi bune afisand o bulina rosie drept avatar. Fiecare face ce vrea si cum vrea. Eu am ales calea mai practica. Iar faptul ca ti-ai pus bulina rosie la avatar nu te face prietenul lor. (Asta apropo de zicala ta cu “prietenul la nevoie se cunoaste”)
Pentru ca tu ai contestat pe blogul tau intentia buna din spatele gestului despre care eu am vorbit. In comentariu ai intarit chiar ideea ca este lipsa de bun simt. As zice ca asta ai facut: ai contestat. Este fix motivul pentru care eu am postat aceasta explicatie pe blog.
Zicala romaneasca era un raspuns la intrebarea ta: de ce nu am fost alaturi de ei cand s-au bucurat? Nu mi-am imaginat nicio clipa ca pot fi prietenul lor. Cum am spus si in postare sunt doar un biet admirator.
Si e doar o opinie proprie si personala. Asta nu inseamna ca fix asa si e, nu?
Adica daca eu zic ca “Bula e prost”, inseamna ca doar mi-am exprimat o opinie, insa nu inseamna ca Bula e prost. Intelegi?
Deci hai sa mai explic o data. Nu contest ca intentiile ar fi bune, insa in OPINIA MEA, intentiile sunt apa de ploaie, pe cand faptele sunt cele care conteaza.
Acum m-am facut inteleasa? Ca doar n-am scris in japoneza :P
Este doar impresia ta ca nu te-ai facut inteleasa. Eu nu spun decat ca tragi concluzii pripite un pic, drastice si mult prea generale. Un gest nu este egal cu o intentie, sunt sigur ca poti face diferenta. Gesturile insa sunt diferite si cu voia ta, n-am sa le insir intr-un top al importantei. Nu cred ca despre asta ar trebui sa fie vorba. Daca un om la fel de bine intentionat ca tine doneaza 1000 de Euro, si cineva doneaza doar 1 Euro, asta nu inseamna ca primul este de 1000 de ori mai aproape de poporul japonez decat cel de-al doilea. Eu asa vad lucrurile.
Aici nu te contrazic pentru ca ai dreptate :)
Apreciez. :)
Folosirea steagului la avatar e modalitatea ta de a-ti exprima solidaritatea cu poporul japonez.Aceeasi modalitate au ales-o oameni din intreaga lume pentru a-si exprima solidaritatea cu poporul egiptean.Imi amintesc ca prieteni(egipteni sau nu) aveau steagul egiptean la avatar si in intreaga lume oamenii erau indemnati sa poarte tricouri in negru, alb si rosu in semn de solidaritate…”Wherever you are show your solidarity and defiance by wearing black, white or red (the colours of the Egyptian flag)”- Amnesty International
In orice caz, eu una nu cred ca era nevoie sa te justifici Andrei – pentru schimbarea avatarului. Cei care nu au inteles de unii singuri, poate ca nu iti sunt suficient de aproape, ca sa nu zic altfel… Iar libertatea asta exagerata de a-si exprima unii “opiniile”, frizeaza ridicolul uneori… La urma urmei, cred ca poti face ce doresti in “casa” ta…iar daca se mai uita si altii “pe geam”…e alegerea lor…si problema lor daca nu le place ce vad…
Poporul japonez e cu siguranta unul demn de admirat pentru multe aspecte ale culturii si civilizatiei lui… Unii dintre noi am crescut cu “Shogun”…iar pentru cei mai tineri “Ultimul Samurai” ar putea fi un film de referinta… (sau “Gheisha”, o alta ecranizare a unei carti deosebite)…din toate acestea razbate tenacitatea unui popor si farmecul unei culturi de-a dreptul fascinante…
@edith – asa am crezut si eu.
@teodora – nici eu nu credeam sa fie nevoie, pana cand sa constat cu surprindere ca oameni in a caror discernamant am mare incredere mi-au chestionat gestul, nu in mod critic, ci intrigat.