Ce lipseste iubirii sa dureze.

Am gasit ieri un text neasteptat de bun in Jurnalul National. El incepea cu fragmentul de mai jos, fragment ce pare sa explice extrem de convingator unde gresim cand distrugem o relatie. Desi descris asa pare simplu, nu este pentru ca altfel am fi cu totii fericiti, multumiti si alaturi de cei sau cele pe care ii/le iubim. Luati de cititi si, de ce nu, comentati.

Iubirea trebuie să fie o relaţie plină de prietenie, în care nimeni nu este superior, în care nimeni nu de­cide cum să se desfăşoare lucrurile, în care partenerii sunt pe deplin conştienţi că sunt diferiţi, că abordarea lor în ceea ce priveşte viaţa este diferită, că modul lor de viaţă este diferit şi, cu toate aceste diferenţe, se iubesc. Ei nu vor găsi nici o problemă. Nu încercaţi să creaţi ceva suprauman. Fiţi umani şi acceptaţi omenescul celuilalt, cu toate slăbiciunile inerente naturii umane. Celălalt va comite probabil greşeli, tot aşa cum comiteţi şi voi, şi va trebui să învăţaţi. A fi împreună înseamnă a învăţa să iertaţi, să uitaţi, să înţelegeţi că şi celălalt este la fel de uman ca şi voi” (Osho).

Si restul articolului merita citit. Il gasiti aici.
Zi prietenoasa.

This entry was posted in 500 de ganduri, Dimineata, la cafea and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Ce lipseste iubirii sa dureze.

  1. Anca Duma says:

    Cum le spui tu asa pe toate.. Frumos!

  2. ab says:

    @Anca Duma De data asta cica Osho le-a spus. Nu-mi pot permite sa-mi asum vreun merit, dar da, imi mai ies si mie lucruri dragute din tastatura. :)

  3. Mariana U. says:

    Deși postarea e veche, tema abordată este oricând de actualitate, de aceea îmi permit să las și eu o urmă a trecerii mele pe aici.
    Astăzi am primit un cadou special de la o prietenă virtuală- Andreea Papp de la Stilul Meu – Un capitol din noua ei carte, despre relația de cuplu, capitol care aș putea spune: l-am citit pe nerăsuflate, dacă nu m-aș fi oprit pentru a mă plimba prin sufletul și mintea mea, întrebându-mă ce aștept eu de la o relație de cuplu, ce mi-aș dori eu din posibila sau imposibila relație cu cel pe care-l iubesc, care e departe și pe care nu am posibilitatea să-l întâlnesc. În primul rând mi-aș dori să pot trece prin fața lui, nu pentru a-mi admira fizicul, ci pentru a mă întoarce subit și a-l privi în ochi, cu speranța că va simți prin poarta sufletului , care sunt ochii, sentimentele mele, pe calea firului invizibil care ne leagă și pe care eu îl percep dureros de adânc și totuși atât de plăcut. Ce aștept de la relația noastră de iubire? Armonie, tandrețe, pace, simplitate. Iubitul meu este un om activ, un deștept, un complet. Adevărul este că nu am prea multe să-i ofer. Doar dragostea mea și tot ce include ea:
    bucuria de a ne împărtăși orice trăire și gând deschis unul altuia, de a ne fi dor unul de altul imediat ce ne-am despărțit mergând fiecare are unde are treabă, de a ne căuta la telefon să ne auzim, bucuria de a comunica, de a fi aproape, bucuria de a adormi seara îmbrățișați și de a ne căuta dimineața cu degetele , de a ne spune bună dimineața chiar fără cuvinte, de a ne descoperi alături și de a ne întâlni cu sufletul și cu trupul, bucuria de a ne cunoaște plusurile și minusurile și de ne accepta firesc așa cum suntem, de a ne simți lipsa unul altuia imediat după ce ne-am despărțit pentru a ne vedea de treburile de zi cu zi. Căldură, atenție, tandrețe, atingere.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *