Intotdeauna am fost de parere ca lucrurile marunte sunt cele care pot aduce bucurii si stare de bine ca nimic altceva. Asta nu inseamna ca le ignor sau le resping pe celelalte insa. Dar cred ca-s mai “reumatic” eu asa un pic.
Sa luam spre exemplu seara trecuta.
M-a apelat un coleg pentru o miuta mica, de relaxare si miscare. Un pic cam cald, mi-am zis, dar cum nu mai jucasem de vreo luna, am zis sa merg si eu, sa vad care-i nivelul si cum ma mai tin balamalele. Zis si facut. Am jucat undeva in Agronomie pe un teren neasteptat de bun. Si cu porti neasteptat de mari (erau 5x2m). Nu-s cele cu care-s obisnuit si asta s-a vazut un pic. Primele 40 de minute le-am stat in poarta. Urmatoarea ora insa am jucat in teren. N-am mai facut asta de vreo 4 ani si m-am simtit senzational. Spre surprinderea mea genunchiul a tinut, am putut sa si alerg si senzatia de bucurie pe care o traiam la final era ceva nemaitrait de mult. La fel si la primul gol inscris.
Un rasarit de soare sau un apus.
Duminica am iesit un prieten la o plimbare pana la Comana cu motorul. Plimbandu-ne noi asa pe ogoare am prins si un apus fabulos care ne-a facut sa ne oprim si sa contemplam vreo 5-6 minute. La fel se mai intampla si la mare cu un rasarit sau in mijlocul padurilor de munte in care nu vezi cerul cand privesti in sus.
Este linistea si momentul de confuzie cand esti tras pe dreapta din aglomeratia de ganduri care te framanta toata ziua si lasat fara reactie si fara cuvinte. Cum sa nu te bucuri de lucrurile astea mici si frumoase?