Tot timpul. Inevitabil. Si daca vrei si daca nu vrei. Bune si rele. Cine e vinovat sau cui ii multumim? Trebuie sa recunoastem ca multumirea nu prea ne sta in caracter. O preferam pe invinovatire, si de obicei pe a altora. Ca nu face bine la moral sa fim noi de vina.
Lucrurile bune.
Vin daca le astepti spune o piesa a unor prieteni dragi mie. Nu intotdeauna. De multe ori, trebuie sa te duci tu spre ele. Pentru ca e bataie pe ele. Sunt multi cei ce ravnesc la ele. So, atunci cand totusi ni se intampla? E meritul nostru? Reusim fara ajutor? O izbutim doar sustinuti? Multumim pentru sustinere? Exista si discursuri de multumire inafara de cele de la Oscar?
Lucrurile rele.
Cel mai des se intampla din vina unor cretini. Sau a unor nesimtiti. Sau a unor insensibili. A altuia de obicei. Obisnuim sa dam vina pe cineva? Obisnuim sa acuzam? Sa reprosam? Sa pretindem ca am gresit pentru ca n-am facut de capul nostru? De cate ori dam vina pe noi?
Eu m-am gandit serios la asta aseara si pe langa faptul ca mi-am dat seama ca nu este un subiect bun in startul zilei, mi-am dat seama ca desi m-as considera ca unul care i-a vina asupra-i chiar si cand nu e cazul, dau destul de des vina si pe altii. Probabil pentru a echilibra lucrurile. Voi cum sunteti? Cum vedeti treburile? Chiar sunt curios.
Raspund punctual pe text.
Lucrurile bune.
Vin daca le astepti spune o piesa a unor prieteni dragi mie. Nu intotdeauna. De multe ori, trebuie sa te duci tu spre ele. Pentru ca e bataie pe ele. Sunt multi cei ce ravnesc la ele.
So, atunci cand totusi ni se intampla?
E meritul nostru?
Este.
Reusim fara ajutor?
Cateodata da, cateodata nu.
O izbutim doar sustinuti?
Nu.
Multumim pentru sustinere?
Eu multumesc. Tu? Daca ai ajuta si celalalt ar izbuti si ar raspunde cu un simplu: ” Iti multumesc”, oare nu te-ai simti mai bun, mai util, mai mandru, mai valoros si oare nu ai simti ca prin aceste cuvinte el constientizeaza aportul tau?
Exista si discursuri de multumire inafara de cele de la Oscar?
Exista. Se pot folosi cuvinte simple, umane si nu un Oscar este necesar sa le faca sa apara a fii rostite.
Si continui …
Lucrurile rele.
Cel mai des se intampla din vina unor cretini. Sau a unor nesimtiti. Sau a unor insensibili. A altuia de obicei. Obisnuim sa dam vina pe cineva?
Da.
Obisnuim sa acuzam?
De asemenea.
Sa reprosam?
Facem si asta.
Sa pretindem ca am gresit pentru ca n-am facut de capul nostru?
Da… din pacate da.
De cate ori dam vina pe noi?
Vom da vina pe noi, doar atunci cand vom realiza ca deciziile ne apartin in totalitate. Ceilalalti sunt factori care influenteaza este adevarat dar cei care aleg suntem noi.
Iar aceasta este opinia mea si un ultim raspuns la intrebarile tale.
Voi cum sunteti?
Cum vedeti treburile?
Lucrurile se intampla tot timpul si inevitabil, dar consider ca totul se intoarce si tot ceea ce oferi, se va intoarce catre tine.
In ceea ce ma priveste, cu ani in urma aruncam vina in ograda vecina, si “imi plangeam de mila” ca sa spun asa pentru diverse lucruri,
Acum, ajunsa la o anumita maturitate de perceptie a lucrurilor, dupa un timp indelungat petrecut ca spectator al celorlalti si al meu, am constientizat, ca nimic nu este intamplator si totul se petrece ca un feedback a ceea ce ai dat la un moment dat: ce este mai putin de laudat (pentru momentele pe care candva le consideram nedrepte si pe altii vinovati, m-am regasit defapt pe mine in culpa, am fost mai putin mandra, am tras linie si am invatat si m-am acceptat si ma lupt sa ma indrept) si ce este demn de toata lauda (le bifez ca bune si le mai utilizez).
Si cu toate acestea cu siguranta gresesc inca, cu voie sau fara voie, o sa vad si unde.
WOW! speechless!
Aura, mi-am permis sa-ti editez un pic raspunsurile. Am inclinat ce era text din textul meu, cum ar veni. Ca sa fie mai usor de urmarit.
Apoi, imi place ce spui tu acolo. Seamana cu modul ala aproape perfect de a te dezvolta, respecta si aprecia pe tine insuti, dezvoltandu-i, respectandu-i si apreciindu-i si pe cei din jur.
Andrei, doar atat!? Hai, ca poti mai mult! :)