Sunt de parere ca salutul nu este obligatoriu, dar raspunsul da. Adica n-am nicio problema sa te salut eu primul (lasand la o parte regulile clasice despre cine intra intr-o camera, etc.), dar am o mare problema daca iti e lene sa raspunzi.
Pentru ca unul dintre reprosurile principale pe care le primeste Romania este legat de capitolul de servicii, fie ele turistice, de functionariat public sau de tip comercial, m-am gandit la o metoda care l-a mine a functionat de-a lungul timpului: politetea.
Exercitiu de imaginatie
Este doamna la vreo 40 de ani, permanent incruntata de la marketul din colt, unde aproape o data la 2 zile trebuie sa te duci pentru chestiuni uzuale. Esti obosit de la serviciu, ea este tot dupa o zi de munca, ambii incruntati si muti sau monosilabici. Se va schimba ceva vreodata la comportamentul ei? Nu, iti vei spune, pentru ca este nesimtita si nu stie sa se poarte si faptul ca ea inca lucreaza acolo ti se datoreaza si tie pentru ca daca nu cumpari tu o data la doua zile magazinul ala se inchide.
Schimbarea prin soc.
Intr-una dintre aceste seri, schimbati tu un pic abordarea. Intra in magazin si spune tare si privind-o “buna seara”. Apoi, cand ii spui ce vrei sa cumperi adauga cu “va rog” la coada cerintei. Iti va da restul, spune-i “multumesc”. Stiu ca vei spune ca tot incruntata a stat, dar schimbarile nu se pot face peste noapte. Spune-i si “la revedere” cand pleci. Sunt convins ca daca nu a tresarit la primele interactiuni si politeturi va tresari la urmatoarea intrare a ta in magazin si la salut.
Cred ca si atunci cand cineva nu merita multumirea ta, faptul ca ii multumesti al putea sa-l puna pe ganduri. Cred ca in felul asta ii vei transmite un mesaj, fara ca tu sa te enervezi sau sa faci ceva regretabil. Esti in continuare elegant, civilizat, un exemplu pentru cei din jur.
Multumesc ca ai citit pana aici.
Eu mereu vorbesc cu “va rog” si cu “multumesc” sau cu “scuze” atunci cand ma duc la piata sau la magazin, fie si cand imi cumpar ceva la o suta de ani. ba chiar si in viata de zi cu zi… (dar sa nu se inteleaga ca imi laud educatia de acasa! pur si simplu ma macina constiinta daca sunt altfel…)
recunosc, un “buna seara” nu spun mereu decat daca se uita la mine, daca ma ignora, nu ma obosesc, cateodata sunt si eu sictitrit. “la revedere”, spun mereu, asta stiu sigur.
deci trebuie sa spun si “buna ziua” mai des :P
Andrei, pai e bine. Suntem deja… doi. :)
Eu am un magazin, uneori le zic eu buna ziua la clienti, insa unii nu raspuns, ce-i drept nu sunt nici eu genul de persoana care saluta pe toata lumea(sunt grabit si ingandurat, nu va ganditi ca si nesuferit)
Mi s-a spus ca ii iau peste picior daca le zic buna ziua atunci cand vine vorba de a le zice buna ziua desi ei zic…
O fosta colega de birou m-a intrebat, daca nu obosesc sa tot spun “multumesc frumos”.I-am raspuns,ca nu fac asta fortat sau din obligatie,pur si simplu asta simt,asta fac.Problema apare si la mine atunci cand nu mi se raspunde la salut.Dar m-am mai “obisnuit” si am fost sfatuita sa nu mai necajesc.Si de atunci spun “buna dimineata” cand intru,spun “la revedere” la plecare si cine vrea sa raspunda,raspunde.Cine nu raspunde, e… problema lor,este mai greu sa educi oamenii care au ajuns deja la maturitate.Concluzia: ma primiti si pe mine in…grupul vostru?
Nicoleta, in 3 se schimba lumea! :)
Raduc, deci si de partea cealalta exista intentie! Ma bucur, domnule. Sincer.