Nu de alta, dar am mai scris despre cei care cred ca le stiu pe toate si cat de tare imi plac. Si totusi am noroc de ei in fiecare zi. Si ma incapatanez sa-i infrunt in fiecare zi pentru a nu-mi face viata mai grea decat trebuie.
Nu e ca si cum infruntarile astea ar fi floare la ureche, stiti doar cum e sa dai cu un lemn intr-o teava. La un moment dat tot te ia durerea de umar/cot/incheieturi, iar teava tot acolo e.
Asadar am sa dau skip la acest subiect si merg pe un clip care sa ma readuca in zen mode. Ati auzit vreodata de expresia “ma uit cum creste iarba“?