Inapoi? Niciun…

…pas. Nici macar pentru a lua avant. Sau, cum era ea scrisa pe un perete, “Atras? Ni un paso. Ni para coger impulso!”. Ar mai fi de spus si ca “you always pay sooner or later!”, dar citita asa, in gand, parca nu are acelasi farmec ca atunci cand e rostita cu un accent cubanez. Si muzica, despre muzica… muzica e jumate din film, pentru ca despre un film vorbesc aici. Un film care-mi zacea de mult pe birou si pe care l-am luat intamplator. S-a dovedit poate printre cele mai inspirate alegeri de pelicule facute de mine.

Distributia… si ea spectaculoasa: Andy Garcia in rol principal, plin de trairi, de conflicte interioare si deloc dispus la compromis. Dustin Hoffman are si el rolul sau, un soi de ispita ce apare in momente cheie. Foarte bine jucat, insa, cum era de asteptat. Mult mai prezent pe ecran, Bill Murray, in rolul celui fara de nume. De exceptie. Un rol foarte bine scris si perfect jucat de comedianul Murray. Vorbe grele spuse de el dintre care cel mai mult mi-a placut, discutand despre situatii in care te poti afla la un moment dat: “if you don’t know where you are… then you are in the middle.”

Tot de la Murray vine si asta, care-mi pare tare buna de final: “widow of the revolution… is that mean that she was formally married to the revolution… but now the before mentioned revolution is dead?”

Sa ai o zi in care deciziile sa-ti mearga la inima!

PS: Mai jos, am reusit sa gasesc, trailerul. Astept pareri despre filmul asta! Serios!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=xPZulsaHo8o]